miercuri, 5 noiembrie 2008

Framantari inutile... In asteptarea...Ariadnei!

Nu stiu ce ma face sa revin periodic la o intrebare careia nu-i gasesc raspuns. Poate, doar iluzia ca asternand aceste randuri, voi resimti o oarecare liniste. Sau poate, speranta ca cei ce vor parcurge aceste insemnari stiu raspunsul, si o sa mi-l transmita si mie.
Subiectul framantarilor mele il constituie proverbele, zicatorile, axiomele, maximele si tot ce mai vreti sa asociati acestui domeniu. Dar locul intai in topul nelinistilor, al nestiintei si al neputintei de a da un raspuns, il ocupa proverbele si zicatorile. Sa ma explic. Cu totii afirmam, si consideram aceasta zicere ca pe un postulat, ca ele, cele in cauza, au fost nascute din intelepciunea popoarelor. Desigur, afirmatia suna foarte frumos, si este reala. Dilema apare atunci cand incerci sa-ti imaginezi procesul de creatie. Mai concret premisele acestuia. Si atunci ma intreb, concluziile ferecate in slovele si vorbele popoarelor sunt rezultatul unor experiente pozitive sau dimpotriva? Oare de ce spunem, iau un exemplu absolut la intamplare: "prietenul la nevoie se cunoaste"? Findca asta e firescul lucrurilor si asa se intampla? Sau din contra, pentru ca aceasta dorinta si asteptare intr-o situatie dificila nu se implineste? Luati alt proverb si aplcati-i acelasi rationament. De pilda, "lenesul mai mult alearga". Ca urmare, consider ca daca acestea descriu normalitatea nu ar mai fi aparut, ar fi fost doar niste adevaruri banale. La fel cum am spune ca soarele lumineaza, apa este uda, etc. Si atuncea nu am putea gandi oare, ca acestea sunt niste expresii, intelepte ce-i drept, care confirma regula. Iar regula, daca am accepta acest rationament, ar fi ingrozitoare. Si anume, ca majoritatea faptelor si actiunilor umane au fost negative. Nu spun ca s-au comis cu intentie. Poate din ignoranta si superficialitate, sau din alte cauze. Sau, ca sa fiu mai bland, ca pentru a invata sa facem bine, facem mai intai rau. Daca ar fi fost invers, vorba "bine faci, bine gasesti", s-ar mai regasi in patrimoniul creatiei populare? Ei, vedeti in ce labirint m-am afundat. Si sunt atat de bulversat incat gandul ma poarta fara voie spre balada Mioritei si legenda mesterului Manole. Sau, uneori si mai rau, spre o "intelepciune" considerata ca panaceu universal in ipocrizia noastra. Si anume, cea care spune "persoanele de fata se exclude". Cu alte cuvinte, faptele necuvenite sunt savarsite mereu de altii.
Oare e bine sa gasim raspuns la toate gandurile care ne macina? Nu ne complicam inutil? Sau poate e mai bine sa ne conformam spuselor poetului: "Nu cerceta aceste.." Ma ajutati? Sosesti Ariadna?


PS: oare se putea? Iar ma nelinisteste ceva. Dar, m-am decis! RENUNT!

2 comentarii:

Gaby spunea...

Personal ma aflu la mare distanta de firul Ariadnei si incerc sa gasesc calea de iesire din acest labirint al necunoasterii sau... poate nici nu o caut! Cateodata e bine sa nu stii anumite lucruri. Vad, insa ca lansezi o noua provocare si te "legi" de una din comorile popoarelor, proverbele si zicatorilor. Aplicand logica "inginereasca" rezulta ca acestea s-au nascut nu din intelepciune ci din experiente negative, mai degraba. Probabil ca asta e logica tuturor lucrurilor. Pentru a enunta un postulat e nevoie de framantari lungi si de experimente repetate, unele reusite, altele nereusite. Asa s-a ajuns la progres, in cele din urma. Nu putini sunt cei care spun ca au invatat multe din greselile lor sau ale altora. Pana la urma experimentul a reusit si s-a tras concluzia. A rezultat astfel o teorema, un proverb sau o maxima. Nu vad nimic rau in asta. Mai ales daca experienta negativa a fost traita de altcineva... totul e sa-i credem pe cei care au "patit-o" si sa nu repetam greselile lor. Oare nu au dus toate acestea la intelepciune?

Teodor spunea...

Iti multumesc pentru grija cu care te-ai aplecat asupra celor scrise de mine. Nu pot decat sa-ti dau dreptate. Cred ca eu nu am reusit sa duc rationamentul pana la final. Daca suntem atat de intelepti si am invatat din greseli, ar trebui sa nu le mai repetam. Exista un ciclu nedeterminat al acestora? Nu am priceput ca daca taiem padurea aiurea vine apa peste noi? Nu reusim sa pricepem ca tomberonul e destinat pentru a depozita gunoaiele?
Inchei prin a reproduce vorbele cuiva: "ca sa devenim buni romani la noi acasa, ar trebui sa fim mai intai nemti!".

Cu prietenie.