Randurile de mai jos stau de mult ascunse intr-un ungher al gandului dar si al sufletului. Insa, un mic si poate banal eveniment, m-a determinat sa le astern in scris. Iata despre ce este vorba. Chiar azi, am auzit pe un post de radio, o solicitare pentru a se difuza colinde. O sa spuneti ca este absolut normal. Doar suntem in postul nasterii Domnului. Curios este ca si redactorul emisiunii a considerat fireasca solicitarea. Dar oare chiar asa sa fie? Daca ati fi doar putin mai profunzi poate o sa-mi dati dreptate. Intrebati-va doar atat: ce sunt colindele si ce sunt (sau cine) colindatorii? Nu vreau sa va prezint lectii despre istorie, religie, traditii si obiceiuri, folclor si sarbatoare, etc. Cred insa ca oricare dintre noi, cu oarecare instruire si bun crestin (asta nu neaparat) stie ca prin colinde s-a vestit nasterea domnului. Colindatorii, de regula in grupuri de cate trei (asemenea magilor, poarta vestea din poarta in poarta si din casa in casa. Pe langa vestea in sine, colinda marcheaza si inceputul marii sarbatori.
Dar ce sa facem, nu? Traim alte vremuri. Suntem, nu-i asa?, in societatea post-industriala, informatizata, dar si ultramercantila. Si de aceea, cu rigurozitate, dar tot mai putin constienti, reusim sa alteram si sa distrugem totul.
Sa revin insa la colinde. Imi amintesc, ca in satele transilvanene, e drept cu destui ani in urma,
colindele se auzeau doar in Ajun si in ziua de Craciun. Este adevarat, colindatorii se pregateau in taina cu mult timp inainte. Acest obicei l-am intalnit mai tarziu in Bucovina, in Subcarpatii Meridionali. Ce facem noi astazi? Ce veste ne aduc "colindatorii" ce cutreiera tramvaiele, autobuzele si ramele de metrou cu o luna inainte? Ce semnificatie au kitsch-urile care invadeaza vitrinele si tarabele comerciantilor? Dar concertele de colinde ale unora care nu le cunosc semnificatia? (Sa stiti ca am constatat ca exista si interpreti autentici care refuza sa interpreteze colinde in aceasta perioada). Oare nu exista o contradictie intre semnificatia si continutul notiunilor de post, rugaciune si smerenie si astfel de manifestari? Nu umbrim astfel insasi marea sarbatoare ce se apropie, taina si bucuria acesteia? Unde va mai fi magia Craciunului?
O sa spuneti ca nu, ca evoluam, ne modernizam, etc. Poate aveti dreptate. Sigur, puteti aduce ca argumente "bradul" cu schelet metalic si cu ramuri din polietilena, dar inalt cat casa poporului, zgomotul petardelor care acopera clinchetul clopoteilor, fumul petardelor mai staruitor decat mireasma lumanarilor traditionale si multe altele.
Mai exista un paradox. Tinerii sunt din ce in ce mai mult prezenti in lacasele de cult. In scoli se preda religia. Oare ce retin ei din astfel de evenimente? Credeti ca media nu poate face nimic?
Eu cred insa ca asa am banalizat si Dragobetele, l-am desacralizat si pe Mos Nicolae, am ucis multe alte sarbatori, am devenit nepasatori fata de mediu, etc. Sa continuam. Veniti cu toate la taraba! Sa ascultam si sa fim patrunsi simultan de manele si colinde. Si mai ales sa ne bucuram. Se apropie nasterea mantuitorului.
Poate avea dreptate A. Malraux cand se intreba daca actualul secol va fi religios sau nu va fi de loc. Cred de altfel ca nici nu are importanta daca va fi sau nu religios. Dar de ce sa nu ramana (sau sa devina curat si uman?). Atat.
PS: stiti ca printre "ingredientele" ciocolatei de post se afla si lichiorurile?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Din pacate aceeasi amaraciune ma incearca si pe mine cand constat cum se degradeaza, pe zi ce trece, spiritul sarbatorilor. "Supermercantilismul" despre care vorbesti are intr-adevar rolul sau in bagatelizarea unor simboluri religioase catre care ne indreptam gandul cu piosenie, candva (chiar in anii "aceia"). Pe de alta parte, sincer, imi plac foarte mult podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din magazine si de pe strada in preajma sarbatorilor de iarna. E o bucurie sa iti poti impodobi casa cu ghirlande luminoase si beteala pentru ca oferta comerciala este extrem de generoasa. Nu vad nimic rau in asta. Ideea e sa fim patrunsi de importanta Nasterii Domnului si spiritual si sa cinstim cum se cuvine acest eveniment, sa mergem la biserica sincer patrunsi de sentimentul religios si nu doar pentru a fi vazuti sau pentru a ne intalni cu prietenii. Daca trebuie sa gasim "vinovati" pentru aceasta situatie, cred ca mai multi factori sunt implicati aici. Biserica ar trebui sa atraga si sa faca o educatie reala si sincera. Biserica noastra ortodoxa ar trebui sa ia modelul de la catolici si sa se adapteze vremurilor si evolutiei si sa se impuna ca o forta de binefacere, sa se faca cunoscuta prin metode moderne, sa organizeze campanii, sa-i ajute pe cei in suferinta si sa-i apropie sincer de credinta. Vad ca am folosit excesiv cuvantul "sincer"...asta pentru ca am impresia ca totul se face cu ipocrizie, doar de ochii lumii.
In ceea ce priveste transformarea sfintelor colinde in instrument comercial, este un lucru care ma doare profund. Tin minte cum ma revolta pe vremuri cand incepeau unii sa-i faca urari lui Ceausescu cu o luna inainte de ziua lui, la fel cum se duceau uratorii sa-l colinde inainte de sarbatori. Dar, si aceia o faceau in preajma Craciunului si Anului nou, tot mai tineau cont. Acum, din cauza mass media colindele si-au pierdut simbolistica si magia. Ma enerveaza, efectiv, redactorii care difuzeaza excesiv colinde cu doua luni inainte de Craciun. Ma enerveaza artistii care, pentru bani, scot la repezeala albume de colinde desi unii le canta fara pic de sensibilitate. NICIODATA nu voi cumpara un album de colinde ale artistilor pop sau rock. Culmea blasfemiei, si manelistii canta colinde, parca in bataie de joc. Nu mai vorbesc de invazia cersetorilor care deja ma scot din sarite. E clar ca cineva ii coordoneaza si profita de pe urma lor. Tocmai de aceea refuz categoric sa le dau ceva... Da, Teodor, confirm ce spui. In copilaria mea ritualul colindului era asa cum spui. Am copilarit la tara si stiu. Intr-adevar, pregatirea se facea in mare taina. Se spunea ca e pacat sa se auda colindele inainte de Ajun. Stiu ca ne adunam intr-o casa si invatam colinde, cu grija sa nu auda nimeni. Cautam in fiecare an sa invatam macar un colind nou. Era o mandrie. Apoi mama sau bunica ne confectiona un saculet de panza sau pasla in care strangeam banutii pe care ii primeam. La mine in zona, tot in Subcarpatii Meridionali, traditia era ca in Ajun, cu noaptea-n cap, sa umble colindatorii cu "Buna dimineata la Mos Ajun" ei primind de la "gazde" mere, nuci, covrigi. Catre seara in Ajunul Craciunului colindau doar baietii. Mergeau cu Steaua. Fetele mergeau cu colindul in seara de Anul Nou, cand porneau cu uratul baietii cu Plugusorul si Capra. Era sublim si frumos. Zapada si gerul dadeau un farmec deosebit sarbatorilor de iarna iar in case lemnele trosneau in soba si mirosea a cozonaci si bunatati. Sunt nostalgica si de aceea imi plac la nebunie sarbatorile de iarna. Din pacate, in loc sa folosim toate aceste elemente "mercantile" pentru a imbogati cu putina culoare Craciunul si Anul nou fara a-i strica caracterul profund crestin si uman, nu facem decat sa-l ridiculizam. E ca si cum asistam la o inmormantare cu flori de hartie colorata si ghirlande de beculete... Spectacolul este grotesc. Nu ne ramane decat sa pastram in inima si suflet Craciunul adevarat, decent si curat.
Draga prietena,
Am citit si recitit cu multa atentie comentariul tau. Cred ca daca fiecare ar rearanja putin textul, articolul ar putea fi comentariu si invers. Ma bucur ca impartasim,in mare parte, aceleasi pareri.Cred ca multi altii gandesc si simt la fel.Si am mai inteles ceva. Ca te bucuri de atmosfera de dinaintea sarbatorilor. Si, ceea ce este cel cel mai important, ca o faci cu credinta si piosenie, fara stridente. Este minunat!
Iti multumesc inca o data!
Cu mare drag!
Trimiteți un comentariu