Cred ca nu exista roman care sa nu aiba un model. Acesta facand parte din domenii diverse. Literatura, sport, arta, cultura, etc. Si sunt foarte sigur ca pentru foarte multi modelul spiritual este Eminescu. Dupa cum banuiesc ca nu prea multi l-au ales pe Caragiale. Oare de ce? Fiindca despre amandoi se vorbeste de cele mai multe ori elogios. Se spune ca ne sunt contemporani. Adica opera lor acopera si realitatea zilelor noastre. Ca au fost mari ziaristi. Ca au creat curente. Ca au iscat polemici. Ca nu au fost intelesi si recunoscuti de societate. Atunci de unde aceasta diferenta? Probabil ca exista mai multe motivatii. Eu incerc sa ma opresc asupra uneia. Diferenta dintre personajele (eroii) unuia si ai celuilalt. Personajele pozitive din opera lui Eminescu au nume. Mircea, Fat-Frumos, Hiperion, Calin, etc. Cele negative foarte rar, desi sunt foarte prezente. Adica sunt gusatii, fanfaronii, gangavii. Desigur ca mai rar sunt si personalizati. Cum ar fi Baiazid sau Catalina. La Caragiale se intampla invers. Cele negative poarta nume. Farfuridi, Tipatescu, Goe, Joitica, Pristanda, etc. Cele pozitive te intrebi daca intr-adevar sunt prezente in opera lui, sau doar sugerate. Ca urmare, fiind profund subiectivi, orgoliosi si egoisti noi refuzam din start asocierea (identificarea) cu eroii lui Caragiale. Ei sunt mereu altii decat noi. Cu toate acestea iubim opera lui Caragiale. Recunoastem satira necrutatoare a acestuia. In aceeasi masura insa ne identificam cu eroii Luceafarului. Ne recunoastem cu infatuare in oricare dintre personajele concrete ale acestuia. Si iata cum o iubire manifestata aproape in masura egala, se contabilizeaza complet dezechilibrat cand e vorba de evaluari precise.Oare daca Domnul Goe sau O noapte furtunoasa apartineau lui Eminescu, il mai iubeam la fel?
