La taclale cu cele 3M, cu Vice, si nu numai! [1]

De ce Radio...?

De ce îndrăgesc radio-ul? Probabil, ca urmare a unei imagini care m-a urmărit de la vârsta de câţiva ani. Deşi nu mergeam încă la şcoală, ci doar la grădiniţă, învăţasem să desluşesc literele împreună cu fratele mai mare. Şi aşa, răsfoind un almanah (existau şi atuncea), şi cu ajutorul părinţilor am priceput, cu puterea de întelegere specifică vârstei, că şcolarii , din unele ţinuturi izolate din imensa Australie, primesc lecţii prin radio. Desigur, imaginatia mi-a luat-o probabil razna, şi în următoarele zile, săptămâni, luni, poate şi ani, ori de câte ori clipea ochiul verde al aparatului, aşteptam să aud vocea blândă a educatoarei sau a invăţătoarei, de dincolo de pânza crem şi cadrilată a difuzorului. Mai târziu, am înlocuit (asociat) imaginea aceasta, fără a o mai personaliza, cu ştirea, vestea, comunicatul, etc., chiar dacă nu întotdeauna plăcute, absolut necesare. Poate vi se pare o metaforă nostalgică şi siropoasă, dar acesta este adevărul.

Şi de ce Radio Bucureşti?

După 1990 în viaţa radio-ului s-au produs schimbări majore. Apariţia posturilor particulare, dar şi sporirea numărului celor publice, diversificarea şi specializarea acestora, adoptarea (acolo unde a fost posibil) comunicării inter-active, etc. Desigur, nu toate lucrurile merg perfect, dar nu vreau sa intru în amănunte. Doresc doar sa răspund la propria-mi întrebare. Sigur că sunt subiectiv (dar aş putea fi altfel?), şi vă mărturisesc că încă de la prima apariţie în eter a Antenei Bucureştilor (17 o5 1990, ora 13 oo), am simţit că este un post diferit, pe măsura aşteptărilor mele. Am apreciat de la începuturi calitatea emisiunilor, dar şi frumoasele caractere ale unor realizatori. Asumâdu-mi riscul de a supăra pe unii, vreau totuşi sa-i amintesc pe Puşa Roth, Dan Ursuleanu, Victor Spirache, Anca Florea şi Mirela Băzăvan. Şi uite aşa, vrând-nevrînd, vremea a trecut, Radio Bucureşti are personal în majoritate tânăr, modest, deschis la nou, receptiv, prietenos, dornic de comunicare. Poate o sa fiti surprinsi, dar vreau sa fac o subliniere speciala. Desi o ascult mai de mult, am "cunscut-o" doar recent pe Andreea D. Ne-am si privit in ochi cateva secnde la majorat. Nu vreau, si nici nu pot sa-i apreciez calitatile de jurnalist. Dar va asigur ca este deosebita. Am urmarit-o cu mai multa atentie la sugestia Mirelei B. M-am convins ca este amabila, instruita, comunicativa, spirituala. Poti discuta cu ea orice.Vei primi oricand un raspuns. Succes Andreea!
În concluzie iată de ce, Amigos para siempre!


DIALOGURI

În cele ce urmează vreau să vă reamintesc cele mai importante dialoguri ce le-am purtat cu o parte din voi. De ce mă refer numai la voi? Sunt din nou subiectiv, şi fără a vă putea explica, vă spun doar că reprezentaţi pentru mine ceva special. De multe ori vă simt aproape chiar dacă nu sunteţi pe unde. V-am simţit mereu caldura din vorbe si suflet, si mi-am dat seama că vă faceţi meseria cu profesionalism, că nu sunteţi nişte cititori de prompter. Şi, poate nu în ultimul rând, acceptaţi dialogul cu "umor şi ironie". Mai mult, cu unii am discutat uneori chiar în afara spaţiului de emisie. Şi nu numai despre emisiuni, subiecte, tematică, etc. Îmi amintesc cu plăcere, că recent am purtat cu Mihaela o discuţie pe mess, care nu avea nicio legătură cu ce se difuza pe post, despre El comandante Che Guevara. Şi am discutat, nu gluma! La fel dialoghez şi cu Andreea, Cosmin şi Raluca, Răzvan şi Adrian, Maria Gheorghiu. Mai am o circumstanţă sa fiu subiectiv. Ca orice om, am slăbiciuni.
Iată în continuare dialogurile mele cu voi.
Chiar dacă nu le prezint în ordine cronologică, voi preciza, atunci când va fi cazul, în ce emisiuni au fost enunţate. De asemenea o sa găsiţi şi unele texte notate cu*. Dintre acestea unele nu au fost expediate, iar altele probabil nu şi-au găsit locul în emisiuni. Sper să vă facă plăcere! Dacă da, v-aş ruga, şi vă mulţumesc, să postaţi un comentariu. Să ştiţi că sunteţi primii care citiţi aceste rânduri, fiind cea dintîi publicare a lor. De asemenea sunt convins că articolul poate fi rearanjat si completat.

Catren (de ziua Mirelei, la weekend cu prietenii):

Asear-am pus ceasul să sune,
Ca să vă ascult pe post,
Mulţi ani Mirela, vreau a-ţi spune,
Azi, alte vorbe nu au rost!

(Vreau să-i reamintesc Mirelei, că la acea dată s-a îndoit de faptul că acest catren îmi aparţine, invocând că nu l-aş fi semnat din cauza ...emoţiilor.)


Catren de Sf. Valentin, în emisiunea Mihaelei I (2005 sau2006?):

Azi, de Sfântul Valentin,
Vă doresc, baieţi şi fete,
Să vă bucuraţi din plin,
Şi de-al nostru... Dragobete!


Gânduri despre iarnă, în emisiunea Mirelei B:

Fulgi de argint se-aştern pe strada,
Şi toţi copiii cu antren,
Rescriu pe scena de zăpadă,
Poveştile lui Andersen!

Despre poluare, în emisiunea Mirelei B:

Cu toata modestia, aş dori sa aduc un amendament uneia din legile lui Murphy. Acesta spunea: "În ţările sărace sa nu bei apă, iar în cele dezvoltate să nu respiri". La noi sunt valabile ambele cerinţe!

Flagrant, în emisiunea Mihaelei I:

Remeş si cu Mureşan,
Şi-au dat cinstea pe un ban,
Unde-a fost Călin sa strige,
Fiţi atenţi la Ciorbă, frige!!

Vă reamintesc că Ciorbă este omul de afaceri, cu care au discutat cei doi la terasa unde s-a organizat "flagrantul".


Catren pentru Mirela:

Ea, tot încearcă sa M'OPREAscă,
Şi vorba nu-i mai conteneşte,
Eu vreau sa-i spun prieteneşte,
Ştii, asta o să TE'Obosească!


Despre simbolurile României, în emisiunea Mihaelei I*:

Elodia, Mailat, Cioacă,
Şi mai ştiţi şi alte nume,
Sigur sunt c-au sa refacă,
României faima-n lume!


"Catren" (din 4+1), despre summit, în emisiunea Mihaelei I*:

Printre summit-uri, sommet-uri,
Noi tot visăm la vremi mai bune,
Şi cu mândrie putem spune
(Privind în zări spre soare-apune),
Aveţi voi Euroi, dar.. E-uri?!


Lui Vice:

Tinere, orice ai zice,
Deocamdată eşti doar..."vice",
Eu aştept sa devii "plin";
După aceea mai vorbim!

Propunere de itinerar turistic, în emisiunea Mihaelei I:

Palatul Becali, vila din Zambaccian, casa din Mihăileanu, Cartierul Zăbrăuţi, cu sosire la Golden Blitz.


Celor 3 M*:

Mihaela, voi Mirele,
De când vă ascult pe post,
Toate treburile mele,
Căpătara un alt rost!


Alegeri locale 2008, în emisiunea Mirelei:

Fiindcă m-ai votat mai frate,
Eu chiar acum te răsplătesc,
Nu cu un simplu mulţumesc,
Ci, cu o geantă-n cap, şi un pantof în spate!


Inaugurare*:

Bă'se'scutura podeaua,
Când noul nostru preşedinte,
La Golden Blitz făcu safteaua,
Cu wiskey şi cu.. geamparaua!

Catren despre toamnă în emisiunea Mirelei B:

De ce-ai venit tu, doamnă schimbătoare,
Cu ploaie, ceaţă, vânt, dar fără soare,
Să ne sfidezi, şi nicidecum sa-ţi pese,
Ce mult am aşteptat,... sezonul de mirese!

Cerere, în emisiunea Mirelei:

Un cetăţean la ghişeul RATB: daţi-mi vă rog un abonament pe liniile în care se difuzează RB, şi pentru intervalul orar în care are emisiuni Mirela!

La majoratul RB, în emisiunea Mihaelei I:

Dovedeşte-ţi consecvenţa;
Cu folos şi cu temei,
Neschimbînd deloc frecvenţa,
De pe "nouă'ş'opt cu trei"!

Şi Mirelei, tot la aniversare:

La majorat o să vin cu facturile de la telefon, poate-mi decontezi ceva!

Glumă pentru Mirela:

Fiindcă ai mess, site, blog, etc. o sa fii promovată la compartimentul IT.

Cu ce personaje din filmele de desene animate v-aş asemăna? Cu Chip şi Dale!



Catren pentru Mirela, în ziua demarării experimentului Geneva (dorinţa de a citi catrenul):

Mirela, prin a ta prestanţă,
Întreg sezonul estival,
Ne-ai dovedit cu eleganţă,
Ca ştii să fii mereu pe val!

În cele ce urmează câteva mesaje care v-au amuzat (cu referire în specialî la Mirela şi Vice):


- oare la ce ţinută are Alina Plugaru buzunare?

- echipa naţională de fotbal să interpreteze Imnul în varianta instrumentală: Bănel la vioară, Mutu la clarinet,Lobonţ la trompetă,...,iar Chivu să fie solo-voce!

- când râde Mirela, o ascult pe radio, apoi alerg pe net, unde sunetul ajunge mai târziu, ca să am o reluare!

- am "cercetat" şi am făcut o ierarhie a celor mai frumoase râsuri din RB: locul intâi Mirela , locul doi, la egalitate Andreea D şi Maria G, locul trei, Vice!

-eu am fost cu o mâna de bomboane, pe care le primisem drept "rest", şi am "cumpărat" o pâine!

-ca orice ardelean am intrat sub apă ca să vad roşile vaporului!

- pe Magistrala 98,3 traficul se desfăşoara excelent!

-definiţia revelionului (în emisiunea Mirelei B): noaptea în care, după ce am bătut magazinele, am răscolit şifonierele, ne-am machiat şi fardat, ne iluzionăm cu naivitate, că timpul nu trece şi peste noi.

-dacă Alexandra nu ştie înca să citească, te poţi certa cu soţul tău pe mess.

-ce mă enervează? Faptul ca Mirela şi cu Vice nu mă pot enerva!

-*care ar trebui sa fie rugăciunea mea zilnică (nu la ananghie), raportată la zodie?: mulţumescu-Ţi Doamne că m-ai făcut taur şi nu m-ai lăsat la stadiul de...!

-în emisiunea Mihaelei I: tare mi-e teamă că "softul" de fluidizare a circulaţiei a domnului Videanu sa nu fie de fapt un...moft!

-*întrebare (evident retorică), în emisiunea Ralucăi: dacă am fost creaţi după chipul si asemănarea Domnului, de ce a mai fost nevoie de cele zece porunci?

-cum ar trăi bărbaţii dacă în viaţa lor nu ar exista femeile? Probabil mai mult, dar sigur nu şi mai bine!

-acum un mesaj care a enervat-o pe Mirela, dar a tăcut..(doar un timp): doamna Mirela, poate în finalul emisiunii incercaţi să nu mai spuneţi:...."ne reauzim din nou!"

-un mesaj care i-a venit manuşă, dându-i apă la moară: la "bradul" de la Unirii sa bulucit lumea....


-un comentariu pe care nu l-am inţeles. Mirela către Vice: Să ştii că mi-e cam frică de Teo! (mă întreb de ce?)

Vă mulţumesc cu prietenie! La revedere!

Cetatea sufocata!

Despre capitala tarii se cunosc si s-au scris multe (sau poate prea putin si superficial). Circula legende, s-au compus si se compun cantece, dar, mai ales, in raport cu viitorul lui se fac "planuri". Acum, cand se apropie alegerile, acestea din urma sunt tot mai frecvente, mai mieroase si mai nu stiu cum. Plecand de la aceste considerente eu cred ca avem o mare hiba. Nu mai gandim nici macar de azi pentru maine, ci doar de azi pentru azi. Ma intrebam zilele trecute cum au aparut in creatia populara expresii intelepte precum: "nu lasa pe maine ce poti face azi", "fa-ti vara sanie si iarna caruta", "omul sfinteste locul", etc. Acum sunt aproape convins ca toate acestea sunt o reflectare a neputintei si nepasarii noastre generale. Ele nu reflecta o situatie comuna, ci ilustreaza doar exceptiile.Va rog sa ma contraziceti, daca este cazul chiar cu asprime. As dori sa va aduc in atentie doar cateva aspecte la care puteti adauga singuri o sumedenie:
-ctitoria capitalei in aceasta zona (cine:Bucur, Mircea,Vlad?, exista numeroase dispute intre istorici, antropologi, arheologi) a fost o eroare cu consecinte si in prezent;
-modernizarea Bucurestilor in actualele realitati nu mai este posibila, la un anumit moment se va sufoca;
-civilzatia orasului este (cu indulgenta) mediocra, departe de a reprezenta o metropola europeana;
-in capitala noastra este nivelul de poluare cel mai ridicat din Europa;
-nicio autoritate nationala nu s-a gandit la realizarea unor studii cu adevarat fundamentate stiintific si complete, privind perspectivele capitalei;
-sub multe aspecte Bucurestii sunt un fel de "doi sau chiar mai mult in unu", adica un surogat, cu esente diluate (va dau un singur exemplu: doua aeroporturi, cu dotari si amenajari depasite, amplasate in aceeasi zona si foarte aproape unul de celalalt, cu acces pe o singura comunicatie, si aceea cu numeroase hibe);
-nu pot incheia fara a reminti, unele din numeroasele "proiecte" amanate sine- die, sau pur si simplu utopice: in 2008,capitala europeana moderna, catedrala m(b)antuirii, statie de epurare, pana in 2009, o super- sala multifunctionala in Tineretului si campionat mondial de handbal, noi magistrale de metrou, Esplanada,parcari la nivelul solului, subterane si supra-terane, a doua centura, consolidari,reabilitare termica, tele-gondole, etc. , etc.
Sigur ma intreb si poate va intrebati si voi, daca sunt solutii, pentru a iesi din aceasta cetate anacronica. Eu cred ca da. Exista si un exemplu. In 1956, Brazilia, o tara subdezvoltata la acele timpuri, punea temelia unei noi capitale. A fost inaugurata oficial in 1960. Astazi este un oras modern, cu o populatie egala cu cea a Bucurestiului.
Consider, ca pana nu va fi prea tarziu ar trebui construita o noua capitala. Unde? Exista numeroase posibilitati, dar eu mi-as imagina-o undeva in perimetrul determinat de reperele Cluj-Napoca, Tirgu-Mures, Brasov, Sibiu. (Probabil si transilvanenii ce au avut un rol decisiv la unirea din 1918 ar fi dorit asa ceva, dar in intelepciunea lor au inteles ca ar fi cerut prea mult "mandrului" regat). Avantaje:
-eliminaraea riscului seismic;
-amplasare strategica, inclusiv din punct de vedere militar, mult mai buna;
-vecinatatea celor patru mari municipii, si a aeroporturilor acestora;
-atragerea sigura a unor investitori importanti in constructii, turism, sectorul financiar;
-punerea in valoare, sub multiple aspecte, a zonelor limitrofe;
-apropierea, chiar la modul fizic, de vest;
-numeroase locuri de munca;
-participarea la realizarea PIB cu cateva procente, pe o durata de 15-20 de ani, etc.
Desigur, ar mai fi multe de spus. Ma opresc totusi aici. Sper sa ne trezim totusi, pana cand nu va fi prea tarziu. Suntem intr-o cetate "proiectata" si realizata in multe privinte haotic si care traieste la fel. Usile acesteia, dupa cum gandim si actionam acum, se deschid doar spre interior. Mai avem putin si le blocam noi insine definitiv. Riscam sa fim propriile noastre victime!
Totusi un PS: in curand, in mod obiectiv va aparea o noua necesitate, ce se va manifesta in valuri succesive, din ce in ce mai mari. Anume, dezafectarea padurilor de blocuri din toate cartierele capitalei. Ce o sa facem atunci?

Sunt supărat pe o metaforă!

De aproape două decenii mă urmăreşte o imagine. Cea sugerată, la începutul anilor 2000, prin expresia "limbaj, dialog, limbă, derivate, asociate, etc., de lemn". Bineînţeles, fără pic de discernământ (spun eu), metafora s-a răspândit ca molima. Ea nu deranjează pe nimeni. Cine mai vede dincolo de ea?! Există, am fixat-o în discursuri şi articole, face parte din noi. De aceea ce scriu eu, nu are nicio importanţă. De ce spun aceste lucruri? Fiindcă lemnul este nedreptăţit. Mă
ria sa se exprimă deosebit şi magnific. Plânge, se bucură, ne ceartă şi ne dă căldură, ne adăposteşte, ne învaţă, şi câte şi mai câte. Buciumele şi fluierele străbune nu vă spun nimic? Naiul lui Zamfir e din "lemn"? Dar viorile Stradivarius? Când în toiul unui viscol, lemnul se tânguie, dar vă bucură cu lumină şi căldură, chiar nu-l auziţi? Din lemn este şi leagănul pruncilor. Corăbiile cu ajutorul cărora omenirea a descoperit întreaga planetă erau alcătuite din vorbe? Dar hârtia pe care scrieţi, sau pe care mai există o scrisoare de la iubiţi, copii, sau o fotografie în sepia. Am putea face un inventar al capodoperelor artistice care au ca subiect şi obiect lemnul? Of, l-am uita poate pe Brâncuşi, am uita porţile maramureşene, dar câte n-am uita! Obiectele arhaice: fusul, furca, războiul de ţesut, răbojul, lingura de lemn, resteul. Călimara din care luam sineală acum 50 de ani. Gorunul lui Horea şi teiul luiEminescu. Bisericuţele din lemn. Copacii doborâţi în trunchiul cărora descoperim vremuri apuse şi cruci măiestrite. Răşina lacrimilor de brad sau molid transformată prin vrerea naturii în chihlimbar. Scrinul sau lăzile de zestre ce adăpostesc în ignoranţa noastră ii şi ilicuri, marame. Dar cronicile scrise pe cruci innegrite de vreme si de vremuri? Oare toate acestea nu vorbesc? Cred că ascundem în spatele acestei metafore o frică de noi înşine. Nu ştim, dar nici nu vrem să ştim, ce am fost, ce suntem, şi încotro mergem. Esteticieni, critici de artă, formatori de opinie, politicieni, mass-media, nu aveţi nimic de comentat?
Desigur că ar mai fi de spus multe. Pun punct întrebându-mă şi întrebându-vă totuşi: dar cu lemnul ce-am avut? Şi încă un lucru: despre A. Mateevici şi poezia Limba noastră (despre care am aflat de curând că este imnul surorii Basarabia) pe care o învăţau copiii la şcoală, mai ştim ceva? Ar trebui să ne plecăm cu smerenie şi să ascultăm în tăcere. Copacii, pădurea, florile, frunzele,...

PUI-ul lui Inimaroiu

Locuitorii capitalei, şi în special cei ai sectorului 4, cunosc că edilul şef al acestuia a elaborat un PUI. Adică un Plan Urbanistic Integrat. Adică ceva ce nu e prevăzut nicăieri. Nici în legi, nici în norme, nici ... De aceea cred că ar fi bine să-l şi înregistreze la OSIM şi la ORDA. Să nu vă întrebaţi de ce este integrat şi în ce. Sau de ce nu este integral. Aşa a dorit domnia sa să fie, aşa este! Eu cred chiar că era necesară diversificarea acestui domeniu. Parcă era prea monoton numai cu PUB-uri, PUG-uri, şi PUZ-uri. Un PUI este întotdeauna bine venit.
Şi ca să fie pe înţelesul tuturor, domnul primar a tipărit şi difuzat şi un "manual de explicitare şi argumentare". Iată ce aflăm din acesta. Că în primii trei ani de mandat, instituţia pe care o păstoreşte, a lucrat în subteran! (Gura păcătosului...). Adică la reţelele de apă, canal, gaze, etc. Şi că acestea nu se văd. Aş fi de acord, dacă totuşi le-am percepe cu celelalte organe de care dispunem. Mai aflăm din broşură, (despre care domnia sa nu poate să ne spună în câte exemplare a fost editată, pe ce bani şi cât a costat), că până la sfârşitul lui Florar (nu a mandatului), în sector vor fi realizate peste 1350 deobiective urbanistice. Păi să facem un calcul. Suprafaţa sectorului 4 este de 32 km.p. Din aceasta, o parte însemnată aparţine altora:Primăria capitalei, Ministere, Patriarhie. Mitropolie şi eparhii, persoane fizice şi juridice private, etc. De asemenea o parte semnificativă este ocupată de construcţii şi alte amenajări permanente, cursul Dîmboviţei, lacuri, etc. Ca urmare, am putea accepta, cu indulgenţă, că obiectivele proiectate ar putea fi amplasate pe cel mult o treime din suprafaţa sectorului. Cam 11 km. p. În consecinţă, la fiecare porţiune de teren de 90/90 m va apărea un obiectiv. Desigur că nu va fi chiar aşa. Acestea (obiectivele) având, în mod firesc, o amplasare neuniformă, in unele zone vor lipsi, iar în altele se vor suprapune. Ar mai trebui să discutăm şi despre obiective în sine. De mărime, importanţă, necesitate, etc. Dar ar fi totuşi prea mult. Atenţie însă să nu ne împiedicăm de ele!

Domnule prim- edil al sectorului, doresc în final să vă fac, cu tot respectul cuvenit, câteva recomandări:

-Nu cumva să uitaţi să amplasaţi, în preajma fiecărui obiectiv, câte un panou. De pe acesta să rezulte clar, atât pentru bebeluşii purtaţi în cărucioare, cât şi pentru pensionarii care se odihnesc eventual pe o băncuţă, că lucrarea a fost concepută şi realizată de Primărie. Să nu-şi imagineze unii că au venit marţienii. Pentru unele obiective mai importante folosiţi plăcile de marmoră. Ar fi păcat să nu puneţi complet în evidenţă măreţele înfăptuiri!

-Ar fi util să iniţiaţi şi să promovaţi un studiu cu tema:Rolul gropilor, şanţurilor, etc., în prevenirea migrării orătăniilor, răspândirii virusului H5N1, şi deplasării haotice a vârstnicilor la piaţă, farmacii, şi policlinici!

-Ultima: pregătiţi-vă serios pentru rolul lui Pristanda. Nu de alta, dar aveţi concurenţă serioasă, mai ales la municipalitate.

Nu pot pune punct fără a vă adresa o întrebare. Sper că nu va fi retorică. De ce ati părăsit, chiar şi temporar, profesia de medic stomatolog? Eu cred că ştiu. Dar dumneavoastră?

Am pierdut o batistuta, si fotbalisti cu...babetica!

Cei ce vor citi acest text imi vor atasa probabil o eticheta de "lup moralist" sau cum ca "cine spune acela e". Desigur nu o sa ma supar. Doar, noi romanii am creat expresia "persoanele de fata se exclud".
Insa sa intru in fondul problemei. Denumirea articolului este doar o metafora. Dar, probabil ca cei mai multi va amintiti de acel joc al copilariei mentionat in titlu. Sunt si eu printre voi. Inchidem pentru o clipa ochii si retraim inocenta si nostalgia copilariei. Insa ce ne asteapta cand revenim in realitate? O civilizatie urbana submediocra, cu imagini care pe mine adeseori ma oripileaza. Din pacate sunt fapte devenite obisnuinta, si putini mai sunt cei ce le baga in seama. Ati observat (imi cer scuze pentru tabloul sugerat) adeseori, si in diverse locuri, "maiestria" unor indivizi de a-si elimina preaplinul narilor sau glandelor salivare. Oriunde, pe strada, in parc, chiar si in mijloacele de transport. Va intreb daca aveti puterea de a intra intr-o "toaleta ecologica"? Din aceeasi categorie face parte fapta parintilor, bunicilor sau fratilor (surorilor) mai mari, care oferind o napolitana, bomboana, etc., micutilor pe care-i insotesc, arunca, cu gesturi ce par absolut normale, ambalajul aiurea. La fel procedeaza posesorii de Q7 (si nu numai), care trag pe dreapta si golesc la bordura voluminoasele scrumiere din dotarea autoturismului. Nu-i pot trece cu vederea nici pe fotbalistii surprinsi de camere (vezi legile lui Murphy) , in momente la fel de jenante, nici pe spectatorii evenimentelor sportive, consecventi si
impatimiti de cloncanitul semintelor. Toate acestea ma fac sa cred ca unii si-au pierdut definitiv batistuta sau, n-au avut-o niciodata!
Inchei cu cateva indemnuri:

Pentru iubitorii de animale: amintiti-va ca in debara, sau macar in cotloanele amintirilor, aveti o galetusa si o lopatica. In copilaria mea erau din tabla, sau (galetusele), din hartie, facute la gradinita. Astazi cele mai multe sunt din plastic. Este adevarat, ale unora care merg inca de-a busilea, sunt incrustate cu cristale Swarovski. Indiferent de care aveti, luati-le cu voi cand iesiti cu patrupedele la plimbare. Apropo, mai stiti sa faceti un pahar sau o barcuta, sau orice, din hartie?

Pentru partidele verzi, organizatii neguvernamentale, ecologisti, simpatizanti, etc.: iesiti intr-o zi prin parcuri si pe strazi si oferiti iubitorilor de animale galetute, lopatele, pungi (daca e posibil din hartie) si in loc de maturici un manunchi de nuieluse! Vin si eu!

Pentru Nasu de la Federatie si Mitica de la Liga: introduceti in regulamentele interne obligativitatea portului de catre fotbalisti si arbitrii a babeticilor. Aveti grija sa fie din materiale ecolgice. Adica din hartie. Desi si acestea pot fi indesate in gura adversarului! Mai vorbiti cu cei de la Fundulea. Poate concep şi realizează niste "bomboane agricole" cu seminte cu coaja comestibila. Dar unde ar mai fi placerile de alta data?

Of!!! Am pierdut o batistuta! Cine o gaseste?!

Dîmboviţa apă....(1)

Ştim cu toţii că în capitală, mai ales în zona centrală, problema circulaţiei şi a locurilor de parcare pare fără soluţie. De aceea doresc să aduc în atenţie următorea idee:exploatarea posibilităţilor oferite de cursul interior al Dîmboviţei, pentru a ameliora cel puţin aceste aspecte. Deoarece articolul are un caracter oarecum tehnic, şi pentru a nu vă plictisi, voi expune concis doar câteva idei.Dacă acestea vor stârni un oarecare interes, voi reveni.

1. Crearea unor "zone tampon'' ( sau de asteptare) la intrările şi ieşirile de pe axa est-vest a capitalei. Aceasta ar presupune podirea unor porţiuni peste râu in preajma Lacului Morii, respectiv a splaiului Dudescu, şi amenajarea acestora ca spaţii de parcare. Acestea ar permite multor automobilişti, care vin sau pleacă în (din capitală), sa-şi parcheze maşinile, descongezionind astfel circulaţia şi, evident,reducând poluarea.
Dacă admitem ipotetic că pentru un autoturism, incluzând şi spaţiul necesar pentru manevră-intrare, ieşire şi parcarea în sine-ar fi necesară o suprafaţă de 20 m.p., adică de trei ori mai mare decât suprafaţa proprie, într-o astfel de zonă cu dimesiunile de 40 m-lăţimea Dâmboviţei la coronamet-şi 500 m lungime, s-ar putea realiza 1000 de locuri de parcare.

2. Amenajarea, în acelaşi scop, a unor "benzi transversale de parcare", în special în zona centrală. O variantă ar fi ca acestea să aibă o pista centrală, pentru acces şi manevră, şi două laterale pentru parcare. De asemenea, ar fi mai avantajos ca acestea să nu fie perpendiculare pe maluri, ci să aibă o lungime cât mai mare,şi eventual in plan vertical construite în arc de cerc. Se poate lua în consideraţie şi varianta unor benzi intersectate (în formă de X). Asemenea benzi s-ar putea realiza şi ca trotuare longitudinale, în consolă, spre interior, la nivelul coronamentului, sau de ce nu, chiar şi suprapuse.

3. Construirea, după aceleaşi principii şi cu acceaşi destinaţie, a unor "platforme flotabile" cu acces de pe podurile existente, sau de pe alte amenajari. Ce aţi spune şi despre realizarea unor terenuri de tenis, volei, etc.? Acestea ar pute fi completate şi cu unu două rânduri de gradene pentru asistenţă şi eventual acoperite cu structuri uşoare. As indrazni sa merg si mai departe, sugerand ca s-ar putea realiza chiar si niste mini-parcuri. Sau, sa fiu mai explicit, niste mini- sere pe platforme plutitoare.

Avantaje:
Implicite

Altele:
-eliminarea aproape completă a problemei terenului;
-amortizare rapidă şi profitabilitate;
-diversificarea peisajului zonal;
-eventual puncte de atracţie turistică.

Dezavantaje:

-minore în raport cu beneficiile.

Sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, realitatea obiectivă va impune această rezolvare. Tocmai de aceea trebuie anticipată cu intelepciune.