Un panou, doua,...,n panouri!

In mod evident in ultimii cativa ani capitala si-a schimbat aspectul. E drept ca nu semnificativ, dar este totusi un pas inainte. Ma refer la reamenajarea si intretinerea unor spatii verzi strazi si bulevarde. Poate ne indreptam spre o stare de normalitate. Pe langa aspectele pozitive exista si unul care ma deranjeaza. Poate pe cei mai multi nu. Poate nu l-au observat sau l-au perceput in alt mod. Pentru a ma face inteles va dau un singur exemplu. Pe bd. Dimitrie Cantemir o sa gasiti o sumedenie de panouri. Nu din cele cu diferite oferte. Panouri amplasate de Primarie. Circulare. Frumos realizate si asezate in preajma spatiilor verzi. Ce scrie pe acestea? spatiu verde amenajat de Primaria sectorului 4, sau Lucrare realizate de ADPP sector 4, etc. Nu vi se pare interesant? E ca si cum fiecare dintre noi si-ar pune diverse etichete in gospodarie. Pe care sa scrie: camera maturata de..., flori ingrijite de... Pai nu onor Primaria si institutiile din subordine aveau datoria sa le amenajeze si sa le intretina? Si asta in timp ce cladiri si alte obiective de patrimoniu nu au macar o placuta indicatoare. Si oare ar putea edilii sa justifice credibil si real cheltuielile facute in acest scop? Si sa nu credeti ca este un caz izolat. Asemenea marturii ale vredniciei edililor sunt peste tot. Si in Cismigiu, si in Herastrau, si in Icoanei, si in Basilescu. Oare cu fondurile respective nu se putea realiza ceva mai util? Voi ce ziceti?
Acum mai trebuie doar sa asteptam darile de seama ale edililor. Doua la primarie, doua la scoala normala, doua la prefectura...!!

IN CAUTAREA UNUI BRAND!

Brand. Un subsatantiv care, la fel ca multe altele, nu-l gasim in dictionarele romanesti. Ceea ce nu inseamna ca este necunoscut si mai ales folosit. Chiar daca in traducere exacta are o nuanta usor peiorativa. Dar nu despre substantivul in sine este vorba. Ci despre stradaniile diriguitorilor tarii de a-l crea, gasi, redescoperi sau inventa. Si despre rezultatele dezamagitoare de pana acum. Si despre faptul ca unele asemenea actiuni s-au finalizat cu scandaluri, acuze si chiar actiuni in justitie. Pe scurt ar fi vorba de acel simbol al identitatii nationale care sa ne faca vestiti pe mapamond. Si cred ca nu ati uitat de albumul "Eterna si fascinanta Romanie". Sau ceva mai recent de conceptul "Fabulospirit". Si mult mediatizatul "Dracula Parc". Proiecte pentru car s-au cheltuit bani. Si nu putini. Rezultatele??!! Ideea nu s-a oprit la nivel national. La finele anului 2007 si Primaria Bucurestilor promova initiativa gasirii unei mascote (?) reprezentative. Si cum nevoia de promovare a Romaniei este cu adevarat acuta lucrurile au continuat. Iata, foarte recent guvernul a avansat ideea unei licitatii internationale in acelasi scop. Licitatie care presupune cheltuieli de aproximativ 100000 de euro. Nu stiu daca e o suma mare sau nu. Dar ma indoiesc ca se va finaliza fericit. De ce? Fiindca am convingerea ferma ca un brand adevarat poate fi creat doar prin fapte. Fapte pozitive care sa fie promovate, cunoscute, sa produca apreciei si emotii. Si mai cred ca un brand de tara nu poate fi asociat doar cu o persoanalitate, o zona turistica, o opera de arta, etc. Iar brandul trebuie sa fie o sinteza a toate acestea. Si intre timp ne facem cunoscuti in lume cu totul si cu totul in alt mod. Cu "personalitati" gen Mailat, Elodia, Ciomu, Tolea, etc. Cu maidanezii si cersetorii. Cu rromii din Italia si Spania. In concluzie cred ca mai marii nostri ar trebui sa puna cu adevarat boii inaintea carului. Solutii se gasesc. Nu as dori sa va amintesc doar de una. Reabilitarea si modernizarea Deltei Dunarii. Avem o comoara chiar in propria camara dar o ignoram. Ba mai mult, o alteram si degradam. Nu stiu cum se va finaliza acest aspect, dar nu sunt deloc increzator. Cum ar putea japonezii de exemplu sa ne creeze sau sa ne inventeze un brand? Sau nemtii? Doar daca ar veni sa munceasca si sa gandeasca in locul nostru.

Taiati ceea ce nu se potriveste!......[1]

Am recitit in aceste zile asa zisele legi ale lui Murphy. Am spus "asa zise" fiindca de fapt autorii lor sunt mai multi. Dar nu despre asta este vorba. Nu am putut sa nu remarc din nou cat de bine se armonizeaza cu ceea ce se petrece in societatea noastra. Asa ca mi-am propus ca in cateva cicluri sa le readuc in atentie. Poate le-ati uitat. Si, am si o surpriza pentru final. Cateva care nu prea se lipesc...Deocamdata cateva din cele care merg si cred ca vor mai merge inca mult timp.

• Cu cat mai mare este nevoia de decizie, cu atat mai putin evidenta apare identitatea si mai discutabila competenta celui care decide.
• Cu cat mai departe se produce accidentul, cu atat sunt necesari mai multi morti si raniti pentru ca faptul sa devina foarte rapid o stire de senzatie.
• Daca ceva poate sa mearga rau, administratia o va face intreit.
• Cand o problema dispare, oamenii care lucreaza la rezolvarea ei nu dispar.
• Cand iti vine randul, se schimba regulile.
• Durata dezbaterii variaza invers proportional cu importanta chestiunii.
• Daca o problema produce multe sedinte, sedintele devin, in cele din urma, mai importante decat problema.
• Substantele necesare pentru experimentul de ieri trebuie comandate nu mai tarziu decat pana maine la pranz.
• Cu cat titlul este mai lung, cu atat este mai putin importanta functia.
• Cand prietenii nostri ajung la putere, nu mai sunt prietenii nostri.
  

Domnul Goe, de ...M. Eminescu!

Cred ca nu exista roman care sa nu aiba un model. Acesta facand parte din domenii diverse. Literatura, sport, arta, cultura, etc. Si sunt foarte sigur ca pentru foarte multi modelul spiritual este Eminescu. Dupa cum banuiesc ca nu prea multi l-au ales pe Caragiale. Oare de ce? Fiindca despre amandoi se vorbeste de cele mai multe ori elogios. Se spune ca ne sunt contemporani. Adica opera lor acopera si realitatea zilelor noastre. Ca au fost mari ziaristi. Ca au creat curente. Ca au iscat polemici. Ca nu au fost intelesi si recunoscuti de societate. Atunci de unde aceasta diferenta? Probabil ca exista mai multe motivatii. Eu incerc sa ma opresc asupra uneia. Diferenta dintre personajele (eroii) unuia si ai celuilalt. Personajele pozitive din opera lui Eminescu au nume. Mircea, Fat-Frumos, Hiperion, Calin, etc. Cele negative foarte rar, desi sunt foarte prezente. Adica sunt gusatii, fanfaronii, gangavii. Desigur ca mai rar sunt si personalizati. Cum ar fi Baiazid sau Catalina. La Caragiale se intampla invers. Cele negative poarta nume. Farfuridi, Tipatescu, Goe, Joitica, Pristanda, etc. Cele pozitive te intrebi daca intr-adevar sunt prezente in opera lui, sau doar sugerate. Ca urmare, fiind profund subiectivi, orgoliosi si egoisti noi refuzam din start asocierea (identificarea) cu eroii lui Caragiale. Ei sunt mereu altii decat noi. Cu toate acestea iubim opera lui Caragiale. Recunoastem satira necrutatoare a acestuia. In aceeasi masura insa ne identificam cu eroii Luceafarului. Ne recunoastem cu infatuare in oricare dintre personajele concrete ale acestuia. Si iata cum o iubire manifestata aproape in masura egala, se contabilizeaza complet dezechilibrat cand e vorba de evaluari precise.
Oare daca Domnul Goe sau O noapte furtunoasa apartineau lui Eminescu, il mai iubeam la fel?

Am comis-o!

Voi fi foarte scurt. Da, am comis o greseala. Profitand de drepturile dobandite dupa '89 i-am adresat unui edil de la sector o propunere. Nu "face to face". Ar fi fost interesant sa-i urmaresc reactiile. I-am adresat pur si simplu o propunere. Nu stiu daca propunerea e buna sau rea. Dar, dupa raspunsul destinatarului sunt convins ca e inutila. E adevarat m-a ascultat. Cu interes real sau disimulat, asta nu am de unde sa stiu. Insa raspunsul m-a uluit pur si simplu. M-a blocat. Iata care a fost acesta: "...dar dumneavoastra ati ales solutia cea mai simpla". Dar nu a fost in sensul aprecierii, si analizei prezentate, ci a fost un repros. Nu am stiut pana acum ca pentru a aduna doi cu trei trebuie sa trec prin teoria relativitatii. Sau mai stiu eu prin ce. Cred ca de aceea sunt progresele noastre atat de "evidente".
Stampila pe care o aveti in mana o data la patru ani, ce va confera?