Agresiunea din ...cutie!

Va mai amititi? Prin anii '90-'95 circula un concept. Denumit Agresiunea din interior. Pe scurt acesta avea in vedere urmatoarele. Posibilitatea declansarii unor conflicte grave ca urmare a actiunilor iredentiste, organizatiilor paramiltare, de sabotare economica, de provocare, etc. In consecinta zeci si sute de specialisti, din cele mai diverse domenii, s-au aplecat asupra fenomenului, au transpirat, au alergat, au dezbatut, au realizat studii, chiar si teze de doctorat si au elaborat planuri strategice de prevenire si contracarare. Dar, cum nu intotdeauna ceea ce ne imaginam se si intampla, asemenea evenimente nu au avut loc. Ceea ce e foarte bine.
In schimb, un altul, perfid si insidios, anuntat dar ignorat, s-a strecurat in peisajul cotidian. Este vorba de agresiunea din media. Din toate categoriile de media. Nu imi permit sa analizez eu cauzele si consecintele acesteia. Pot face doar unele constatari. Nu as vrea sa aduc in atentie nici jurnalele de stiri, nici desenele animate, nici talkshow-urile. Ma avoi opri doar asupra unui tip de "spectacol". Concursurile interactive. Online. Acelea unde cred ca agresivitatea moderatorilor (nu stiu daca e o denumire corecta) depaseste orice limita. Stiti scenariul. Se lanseaza o tema, se ofera un premiu, si doamna sau domnisoara de dincolo de sticla incepe sa se rasteasca la privitori. Nu ii indeamna sa joace. Ii someaza. Ii avertizeaza ca minutele si secundele fug. Din cand in cand mai schimba registrul, si mareste potul. Si iar se incinge biciuirea celor care din diverse motive participa, sau, unii doar privesc distant, pentru a constata pana unde s-a ajuns. Probabil ca cei ce reusesc sa intre in direct sunt pentru cateva secunde fericiti. Isi inchipuie ca a sosit marea sansa ce va fi rasplatita cu un frumos castig. Dar, arareori se intampla sa fie un castigator real. Spre final agitatia prezentatoarei atinge cote maxime. Te astepti ca dintr-o clipa in alta sa iasa din cutie si sa-ti aplice o corectie fizica. Adica sa-ti dea cu telefonul in cap. (la propriu, tie mototolule!). In fine, concursul se incheie, nu ai macar satisfactia de a afla solutia, dar traiesti cu iluzia ca maine vei fi printre castigatori. Deci maine, alti fraieri, aceleasi moderatoare, aceleasi amenintari. Cu acelasi final. Nu ca in De-a v-ati ascunselea! Nu doamna sau domnisoara nu anunta Cine nu-i gata il iau cu lopata! Ci chiar daca nu o spune direct transmite un semnal mai mult decat limpede: Daca nu esti gata, iti iau beregata! Ce institutie se ia de beregata lor? si nu are nimeni curajul sa spuna si mai ales sa demonstreze ca astfel de concursuri sunt niste escrocherii?

Uneori am niste sentimente ciudate in legatura cu aceste concursuri. Adica un fel de admiratie pentru animatoare. Ma gandesc ce eforturi intelectuale si chiar fizice au depus in vederea castingului. Dar cred ca au si o consolare. Asemenea "spectacole" cred ca sunt o reala rampa de lansare pentru interpretarea unui rol intr-o telenovela. Sau rolul Elodiei, Magdei, etc. la OTV. Sau poate drumul e invers! Cine stie?

Doamna ministru a... aterizat la Madrid!

Doamna ministru Elena Udrea a plecat la targ. Ei, dar nu la targul de fete de pe muntele Gaina, nici la cel de masini de la Vitan, nici macar la cel de carnati de la Plescoi. Nu, la cea de a 29-a editie a targului international de turism din Spania (FITUR). Desigur ca scopul descinderii domniei sale, e lesne de dedus. Doar e la mintea....Da, promovarea turismului romanesc si extinderea relatiilor specifice. Si, pentru a ne demonstra ca acest domeniu va suferi rapid operatii estetice si de fond profunde, echipa condusa de domnia sa, (secretari de stat si alti functionari de rang inalt), a purces la treaba. Pe primul loc, in diversitatea actiunilor desfasurate, s-a situat pledoaria pentru dezvoltarea zonei balneare din nordul capitalei. Aici cred ca trebuie apreciata in primul rand ampla perspectiva a Ministerului. Adica, luand in consideratie, varsta de pensionare raportata la varsta managerului sef, aceasta salba de statiuni si baze de tratament ar putea intra in functiune, taman cand (Doamne fereste!) se vor ivi primele semne ale reumatismului si altor afectiuni specifice varstei a treia. Desigur ca in expunerile facute nu a fost omisa nici sublinierea accentuata ca patronii si administratorii din turismul romanesc, urmaresc prioritar profit rapid dar fara a imbunatati calitatea serviciilor. Ingenioasa tactica de promovare a intereselor din domeniu.
Inevitabil, pe langa aceste actiuni, dat fiind "inaltul profesionalism" al delegatiei s-au comis si unele gafe dar neinsemnate si rezolvate operativ. De pilda, lipsa materialelor promotionale si documentare in limba romana. S-a gasit o solutie eficienta si rapida. Inlocuirea lor cu materiale in limba franceza. Doar tot suntem francofoni si francofili. Si altfel cum am putea dezvolta relatii multilaterale? Nu am aflat daca printre materialele expuse s-a aflat si un dictionar toponimic. Oare cum se pronunta SALAINA-BICI in limba lui Voltaire?
Si nu doar atat. Fiindca lazile frigorifice cu produse traditionale romanesti s-au ratacit pe undeva (sau au ramas la Bucuresti) doamna ministru, in loc sa-si serveasca oaspetii cu carnati de Plescoi, i-a imbiat cu branza "traditionala" Castilla- La Mancha. Pe langa toate acestea, faptul ca in expozeurile sale l-a rebotezt pe omologul sau spaniol, nici nu mai conteaza!

Un alt ministru la fel de tanar si pus pe fapte mari. Ministrul culturii, cultelor si patrimoniului national. Fostul Minister al,...ulterior al...s.a.m.d. O prima actiune a domniei sale subliniaza o strategie deosebita. Conform principiului..."pestele se curata de la coada" domnul ministru incepe cu patrimoniul national. Nu pot sa spun ca nu are profunda dreptate. Dar, mai mult m-a uimit ingeniozitatea planului elaborat. Iata in ce consata acesta. Domnia sa va elabora o Carte neagra a patrimoniului. In care, desigur vor fi condamnate toate crimele si abuzurile care au afectat patrimoniul national. Lucrarea va fi, normal nu, subventionata de la bugetul ministerului. Probabil zeci de edituri se vor inghesui sa o publice. Intre timp se vor mai comite zeci sau sute de atentate la diverse obiective de patrimoniu. Dar, totul va avea un final fericit. Va fi organizata lansarea lucrarii, domnul Paleologu va incasa drepturile de autor, si totul se va incheia cu o receptie. Printre invitatii de vaza, noii proprietari de Kitsch-uri aparute peste noapte.

POLITISTUL DIN PARC.

O recenta declaratie a edilului sef al Bucurestilor mi-a amintit de un episod relativ recent. Domnia sa se referea la infiintarea politiei calare ce va avea nobila si importanta misiune de a veghea asupra sigurantei cetatenilor in parcuri si alte locuri publice. Nu am reusit sa-mi formez o parere despre aceasta intentie, dar mi-am amintit de episodul invocat in deschidere. Nu este nici comic, nici trist, nici dramatic, cred ca nici pilduitor. Are o singura meteahna. Este real. Iata despre ce este vorba.
In urma cu cateva luni, unul dintre candidatii la fotoliile din sala de somn a legislativului, a facut o vizita in colegiul in care a fost desemnat. Si, nu a venit singur, ci insotit de proaspatul edil al sectorului. Si cum se cuvine cu asemenea in asemenea situatii, dupa ce au impartit ceva pixuri si ochelari de soare si-au prezentat proiectele, realizarile, intentiile. Ma voi opri doar la cateva vorbe spuse de dom'primar. Fiind intr-un parculet realizat recent, ce-i drept cu gust, dar unde incepusera sa apara deja amprentele comportamentului unora dintre noi, domnia sa tinea o prelegere despre...da, siguranta cetateanului. Printre altele sublinia o "mare realizare". Aceea ca in fiecare parc, actioneaza in permanenta cate un politist. De la politia comunitara. Si ca aceasta actiune se va extinde. Mi-am permis (ce tupeu!?) sa-l contrazic. Mi-am exprimat parerea ca mi se pare absurd sa ne mandrim cu faptul ca in fiecare parc actioneaza un politist. Adica o persoana retribuita de la buget. Un serviciu pe trei schimburi. Patru salarii pe luna (schimbul de noapte doar se plateste dublu). Trei uniforme. Trei telefoane mobile. Si cine mai stie ce. Poate tichete de masa si de vacanta, etc. Dar atunci de ce nu un politist la fiecare scara de bloc, in fiecare autobuz si tramvai, etc.? Sau la fiecare toaleta ecologica (am zis-o)? Acestia din urma avand sarcina sa-i inmaneze celui care se apropie sarind de pe un picior pe altul , cartela de acces si instructiunile de folosire a cabinei.
Regret. Nu am reusit sa fiu convingator. Domnul primar si-a reluat argumentele, incurajat de privirile ironice ale celor mai multi tintite pe mine. Si, pentru a-si intari spusele, a incheiat:
Aveti la dispozitie si un numar de telefon. XXXXXXX. Cu prefixul 021 in...fata!

PS: stiti ca pe hartie Politia animalelor exista de aproape doi ani?

HAI SA DAM MANA!

Desigur ca aceste vorbe le cunoastem cu totii. Ba chiar atat de bine, incat trec pe langa noi precum expresul prin Lehliu Gara. Cine se mai gandeste la semnificatia lor. Si oare cata acoperire au in viata cotidiana. Nu ma refer la momentele de cumpana ale natiei. Stiu ca exista nenumarate exemple, cand in fata primejdiei sau in urma unor catastrofe, ne-am dat si la modul propriu, dar si la figurat miinile si am razbatut. Cu ce sacrificii si uneori consecinte e o alta discutie. Eu am in vedere realitatea imediata. Insotita de o intrebare careia ar trebui sa-i dam raspuns. Daca majoritatea gandeste si actioneaza pozitiv, de ce rezultanta acestor actiuni este adesori minima sau chiar negativa. Fiindca nu cred ca multi dintre cei ce vor citi intamplator acest articol pot afirma ca au intalnit sau cunoscut semeni de-ai nostri care sa gandeasca funciar altfel decat in sensul bun. Si atunci de unde atatea intrebari si nedumeriri. Probabil cele mai multe retorice. Daca cineva ar reusi sa le inregistreze pe toate ar umple tomuri. Asa, chiar riscand a va indispune evoc doar cateva. De ce Capitala si mai toate asezarile romanesti sunt murdare? De ce macelarim padurile? De ce mamele purtandu-si pruncii in carucioare nu pot circula pe trotuare? Cum se face ca incercam sa demonstram practic ca viteza sunetului este mai mare decat cea a luminii? In ce mod? Declansand vacarmul claxoanelor inainte de schimbarea pe verde a semaforului. De ce unii nu stiu sa folosesca batista? De ce nu ne cunoastem vecinii de pe palier?De ce avem caini vagabonzi, de ce mor oameni pe salile spitalelr, de ce nu aruncam hartiile la cos, de ce dam muzica prea tare? De ce, de ce,..., de ce!? Uff1 Am obosit...Si lista ar putea continua...Oare in mod logic nu ar trebui sa facem un alt rationament? Nu ar fi mai profitabil si mai usor sa ne tinem mereu de mana pentru a nu mai ajunge in situatii de cumpana? Sau suntem un popor de farisei? Ori una spunem si alta fumam? Chiar mereu la noi PLUS+PLUS=MINUS?

Apelul Demnitarilor!

Cel de al 26-lea, si totodata cel mai tanar presedinte al USA, Theodore Roosevelt, a lansat o butada devenita celebra. Nu as vrea sa o reproduc ad-literam, ci sa o adaptez la realitatile noastre. De altfel cred ca ea nu a fost nicicand valabila peste ocean. Si nici in alte tari democratice. Dar, raportata la noi ar suna cam asa: Cand se face apelul demnitarilor, acestia nu stiu ce sa raspunda. Prezent, sau vinovat? Roosvelet se referea la senatul american). Nu am niciun motiv de a ma indoi insa de valabilitatea acestor vorbe la noi. Sunt prea multe si evidente realitatile care consfintesc acest lucru. Plecand de la Presedintie, continuand cu parlamentul, guvernul si ajungand pana la nivelurile de jos ale puterii. Daca ar fi sa exemplific, as scrie multe pagini. Si, fiindca aceste realitati va sunt cunoscute foarte bine, desigur v-as plictisi. Si cred ca cei in cauza nu ar trebui sa ezite in a da un raspuns. VINOVAT! Fiecare in parte, si toti impreuna. Nu pentru lipsa, realizarilor marete, sau nu numai pentru aceasta. Si in primul rand pentru marasmul, incertitudinea si minciunile in care ne scufundam de doua decenii!

E scris pe tricolor

Maine se incheie un ciclu de trei sarbatori importan-
te. Cred ca am putea spune, fara teama de a gresi, trei zile nationale ale romanilor. Primele doua au fost marcate de niste manifestari timide. Cel putin asa le-am perceput eu. Poate ma insel. Chiar daca, ma insel, raman cu o intrebare. Se refera doar la aniversarea de la inceputul ciclului si cea care incheie ciclul. Cele care si-au pus amprenta apasat si determinant asupra evolutiei moderne a Romaniei. Ei bine, ma intreb daca Noi, romanii traitori in mileniul al treilea, ne ridicam la inaltimea acelor fapte. Am fi capabili de infaptuiri asemanatoare? Nu vreau sa rememorez evenimentele. Sper, desi am mari indoieli, ca sunt suficient de cunoscute. M-as opri totusi putin asupra celor intamplate in anul 1918. In esenta, Romanii aflati la capatul unei campanii militare cu final dramatic, gasesc in ei taria de a infaptui Marea Unire. Desigur, desi se spune ca masele infaptuiesc istoria, actele marete nu pot fi rezultanta unei actiuni spontane. Acest lucru a fost posibil datorita abandonarii orgoliilor si intereselor obscure, si capacitarii resurselor maselor. Merita toata consideratia activitatea intelectualilor de frunte din Bucovina, Basarabia, din Regat, din Transilvania, si de ori unde. Nu trebuie ignorat nici rolul intelectualitatii din targuri si din lumea satelor. Adica invatatorii, preotii, medicii, alti functionari ai administratiei. Nu as vrea sa scriu despre meritele elitei politice. Au facut-o specialistii in domeniu. Nici despre fapte eroice chiar daca sunt prea putin cunoscute. Cum ar fi cea a celor doi aviatori militari care au transportat documentele Guvernului de la Iasi, la Blaj, aproape de cetatea Marii Uniri, in niste conditii mai mult decat vitrege. De asemenea sunt convins ca multi americani nu au cunostinte despre declaratia de independenta, razboiul de secesiune, Martin Luther King s.a. La fel cum multi francezi nu au citit sau invatat despre Bastilia, revolutie, etc. M-as bucura daca noi am cunoaste mai mult despre propriul trecut. Dar, totusi intre cei mentionati exista o diferenta majora. Americanii si francezii (si nu numai) aniverseaza altfel evenimentele. Cu entuziasm, bucurie su traire interioara.
Ar mai fi multe de spus dar ma opresc. Sincer ma indoiesc ca Noi, cei de azi, am izbandi in incercari de asemenea anvergura.

PS Inainte de a incheia articolul am mai trait cateva evenimente marunte. Doar le prezint, fara a intra in detalii.

• Intr-o dezbatere media, pe postul public de radio, a fost o discutie incinsa despre elitele politice. Un distins domn profesor universitar doctor, autor a numeroase lucrari, spunea ca avem elita polica dar ca nu e capabila de actiuni si fapte considerabile. Dom'profesor, nu mai pricep nimic!

• Am dat de dimineata o tura prin oras. Intamplator, si prin dreptul unor institutii publice. Numai drapele vechi, batute de soare, ploi si ninsoare, si culori incerte. Am venit acasa si pe furis am luat Tricolorul de pe balcon.

• Ieri, in discursurile de la Patriarhie s-a folosit preponderent termenul de comemorare. Stiu ca dupa DEX are aceeasi semnificatie ca si notiunea de aniversare (sarbatorire). Dar oare nu exista nicio nuantare? Ce spuneti domnule academician D.B.?
  

VANATORII DE GRESELI!.......[1]

Cunoasteti desigur acea expresie care spune ca printre putinii care gasesc ceea ce cauta sunt "vanatorii de greseli". Nu as vrea sa ma pronunt asupra ei. Desigur ca este putin malitioasa. Mai ales daca aducem in contraargument alta zicere. "Numai cine nu munceste nu greseste". De asemenea cred ca aceasta concluzie, devenita butada, (cea cu vanatorii) nu se refera la specialisti. Adica la cei calificati in domeniu, si au aceasta profesie. Subiectii ei sunt aceia care au facut din aceasta preocupare un hobby. Si fiindca imi este foarte greu sa fac o delimitare intre cele domenii, cred ca ar fi mai bine sa intru in subiect. Ma intreb si va intreb ce facem pentru a evita sau cel putin limita greselile de exprimare in special din media, dar si din exprimarea noastra curenta. Mai ales ca de la un timp pare ca nimeni nu le mai baga in seama. Si, voit sau nu, se insinueaza cu perfidie, incat atunci cand auzim o formulare corecta, ajungem sa o etichetam ca pretentioasa sau chiar eronata. Va prezint o insiruire de asemenea exprimari si formulari. Nu as vrea (cred ca nici nu as reusi) sa dau explicatii in legatura cu aspectele incriminate. Sunt sigur ca o sa le descoperiti voi insiva. Mai ales ca unele sunt si amuzante.

1. Procentaj de 80 la suta;
2. Merita cartonasul rosu;
3. Nu s-a intrunit majoritatea cvorumului;
4. Spatiile verzi au fost decimate aproape complet;
5. Artistul...a redebutat...;
6. S-a jucat cu mingii;
7. Noul fotbalist este foarte indemanatec;
8. Arborii doborati vor fi replantati;
9. Echipa a iesit dupa teren;
10. Unele constructii sfideaza kitsch-ul;
11. Investitura cabinetului;
12. Din cauza acestei legi lucrurile s-au imbunatatit;
13. Aspectele referitor la problema.

Desigur ca sunt doar cateva exemple. Unele poate chiar minore. Intrebarea ramane totusi. Este bine sa ne preocupam de ele. Lasam aceasta doar pe baza celor cu obligatii in acest domeniu. Ce solutie adoptam daca stiind ca folosind o varianta de exprimare corecta riscam sa fim ridiculizati. Va incumetati ca intr-o discutie sa spuneti "majoritatea celor de fata gandeste"? Sau va imaginati cum veti fi catalogati daca intr-o conversatie pe mess o sa va straduiti sa scrieti cat de cat corect?
Ati mai remarcat probabil, ca desi am folosit generic termenul de media, "perlele" apartin in egala masura jurnalistilor, politicienilor, guvernantilor, etc.

Sa nu credeti ca eu nu gresesc. Desigur, uneori omit prepozitii, pozitionez gresit virgula, etc. De asemenea am ezitari in folosirea sau nu a cratimei in raport cu ultimele precizari ale Academiei. La fel, nu am reusit sa ma edific in raport cu scrierea cu "î" din "a". Adica in toponimie si onomastica ce regula (sau exceptie) este valabila? Scriu Cîmpulung, sau Câmpulung? Aceeasi problema in legatura cu cuvintele compuse. Fiindca nu toate cuvintele care par sau suna ca fiind compuse sunt si in realitate asa. In fine, nefiind specialist nu poti fi la zi cu toate "updatarile". Va dau un exemplu. Cand in limbajul nostru a aparut substantivul "mass-media", a aparut si precizarea ca este de genul neutru, numarul plural si inflexibil. Documentandu-ma nitel azi, am constatat ca in conformitate cu DEX, nu mai este inflexibil. Are si dativ si genitiv. Ba mai mult, are si un gen in plus. Este acceptat si ca avand genul feminin.
Poate ca eu, ca si cei mai multi dintre voi,voi am o oarecare scuza. Aceea ca nu sunt specialist. Ce fac insa cei calificati in acest domeniu?

Si fiindca am gresit, gresesc, si voi gresi in continuare, astept replicile voastre.