sâmbătă, 24 ianuarie 2009

E scris pe tricolor






Maine se incheie un ciclu de trei sarbatori importan-
te. Cred ca am putea spune, fara teama de a gresi, trei zile nationale ale romanilor. Primele doua au fost marcate de niste manifestari timide. Cel putin asa le-am perceput eu. Poate ma insel. Chiar daca, ma insel, raman cu o intrebare. Se refera doar la aniversarea de la inceputul ciclului si cea care incheie ciclul. Cele care si-au pus amprenta apasat si determinant asupra evolutiei moderne a Romaniei. Ei bine, ma intreb daca Noi, romanii traitori in mileniul al treilea, ne ridicam la inaltimea acelor fapte. Am fi capabili de infaptuiri asemanatoare? Nu vreau sa rememorez evenimentele. Sper, desi am mari indoieli, ca sunt suficient de cunoscute. M-as opri totusi putin asupra celor intamplate in anul 1918. In esenta, Romanii aflati la capatul unei campanii militare cu final dramatic, gasesc in ei taria de a infaptui Marea Unire. Desigur, desi se spune ca masele infaptuiesc istoria, actele marete nu pot fi rezultanta unei actiuni spontane. Acest lucru a fost posibil datorita abandonarii orgoliilor si intereselor obscure, si capacitarii resurselor maselor. Merita toata consideratia activitatea intelectualilor de frunte din Bucovina, Basarabia, din Regat, din Transilvania, si de ori unde. Nu trebuie ignorat nici rolul intelectualitatii din targuri si din lumea satelor. Adica invatatorii, preotii, medicii, alti functionari ai administratiei. Nu as vrea sa scriu despre meritele elitei politice. Au facut-o specialistii in domeniu. Nici despre fapte eroice chiar daca sunt prea putin cunoscute. Cum ar fi cea a celor doi aviatori militari care au transportat documentele Guvernului de la Iasi, la Blaj, aproape de cetatea Marii Uniri, in niste conditii mai mult decat vitrege. De asemenea sunt convins ca multi americani nu au cunostinte despre declaratia de independenta, razboiul de secesiune, Martin Luther King s.a. La fel cum multi francezi nu au citit sau invatat despre Bastilia, revolutie, etc. M-as bucura daca noi am cunoaste mai mult despre propriul trecut. Dar, totusi intre cei mentionati exista o diferenta majora. Americanii si francezii (si nu numai) aniverseaza altfel evenimentele. Cu entuziasm, bucurie su traire interioara.
Ar mai fi multe de spus dar ma opresc. Sincer ma indoiesc ca Noi, cei de azi, am izbandi in incercari de asemenea anvergura.

PS Inainte de a incheia articolul am mai trait cateva evenimente marunte. Doar le prezint, fara a intra in detalii.

  • Intr-o dezbatere media, pe postul public de radio, a fost o discutie incinsa despre elitele politice. Un distins domn profesor universitar doctor, autor a numeroase lucrari, spunea ca avem elita polica dar ca nu e capabila de actiuni si fapte considerabile. Dom'profesor, nu mai pricep nimic!
  • Am dat de dimineata o tura prin oras. Intamplator, si prin dreptul unor institutii publice. Numai drapele vechi, batute de soare, ploi si ninsoare, si culori incerte. Am venit acasa si pe furis am luat Tricolorul de pe balcon.
  • Ieri, in discursurile de la Patriarhie s-a folosit preponderent termenul de comemorare. Stiu ca dupa DEX are aceeasi semnificatie ca si notiunea de aniversare (sarbatorire). Dar oare nu exista nicio nuantare? Ce spuneti domnule academician D.B.?


2 comentarii:

dana spunea...

Servus Theodor! N-am inteles exact de ce ai luat pe furis tricolorul de pe balcon? Era nedecolorat de vreme si deci prea batator la ochi ?...

Teodor spunea...

Saru'mana,

Ai inteles perfect! Bineinteles ca nu l-am luat la propriu. Am vrut sa intaresc si ceea ce discutam ieri. Nu stim sa pretuim si sa ne bucuram. Au lipsit mititeii si berea, adio UNIRE!