Mai suntem inca patrunsi (cred) de magia sarbatorilor, si in special de cea a nasterii Mantuitorului. Am ascultat, si poate am cantat cu totii minunate colinde, din toate zonele tarii. Care de care mai frumoase. Sigur, nu sunt etnograf si nici folclorist, dar am o mare pretuire pentru acestea. Si pentru tot ce inseamna traditie si creatie populara. Si mai cred cu cerbicie, ca notele si acordurile, oricit de maiestrite ar fi, daca nu sunt insotite de versuri pe masura, realizarile finale isi pierd din valoare. De aceea, doar ca fapt divers, va trimit la o colinda. Pe numele ei Florile dalbe.Frumoasa de altfel. Sigur o stiti. In esenta indeamna gazda sa dea un colacut colindatorilor. Asta deoarece "mamuca" nu a facut. Ba nu a avut sita deasa, ba covata a crapat, ba nu "s-o urnit" cuptorul. Si cand s-au rezolvat toate problemele a sosit deja Noul An. Oare ce sentiment vrea sa ne transmita acest colind? In afara de refrenul binecunoscut, prezent in multe alte colinde, nimic nu nu reda atmosfera magiei de la sarbatoarea Craciunului. Si nici macar traditiile sau obiceiurile legate de acest eveniment. La ce oare ne indeamna? Poate, ne povatuieste melodios si emotionant sa ne resemnam. Ce parere aveti?
Ce spuneti, nu e o alta varianta a Mesterului Manole?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu