Sa ne purtam cu manusi?

"A te purta cu manusi" este desigur, in primul rand, o expresie metaforica. Dar comporta si o componenta practica. Adica acele situatii in care trebuie sa purtam manusi la propriu. Continutul acestui articol l-am creionat de mult. Repetarea astazi aproape identica a unui scurt episod, aproape identic cu multe altele, m-a determinat sa nu-l mai tin in sertar. Este vorba modul in care suntem serviti la magazinele alimentare. Si nu ma refer numai la cele cu denumirea comuna de butic. Ci chiar de unele cu pretentii, facand parte din lanturi de magazine cu firma. Mai concret. La raionul de mezeluri. Solicit un anume produs. Vanzatoarea, imbraca o manusa care banuiesc ca ar trebui sa fie de unica folosinta. Si ceea ce urmeaza ar putea sa para doar comic. Adica sa-ti starneasca zambete. Da, persoana respectiva, tine in mana cu manusa ambalajul, iar cu cealalta, evident fara manusa, ia marfa din galantar si o pune in punga. Nu-i asa ca e doar de ras? Alte aspecte asemenea. Acelasi market. Soseste painea. In navete descoperite. Doua angajate, cu mainile goale, o ambaleaza in pungi si o aseaza pe rafturi. Mai vreti si alte exemple? Mai sunt. De pilda, adeseori am vazut ca angajatele, fac "curatenie" la locul de munca. Adica spala cu mopul. Sau uneori, si mai rau, matura. Daca in acest timp vine un client ce credeti ca se intampla? Merge la grupul social sa se spele? As! Se sterge superficial pe poalele halatului si-ti "ofera" serviciile.
La fel de neplacut si nesanatos este si un alt aspect. Care cred ca s-a intepenit atat de bine in noi, incat nimeni nu-l va putea urni. Ma refer la "gospodinele" si "gospodarii" care la raioanele cu autoservire de panificatie si de legume si fructe fac controlul calitativ al marfurilor. Nu cu ochii si prin pipaire, miros, etc.
In fine, dar poate si mai grav cred ca este faptul ca la multe raioane, cei care te servesc manipuleaza si banii. Banii la propriu, pe cei fizici. Adica bancnotele si monedele.
As fi curios daca stiti ce se intampla intr-o asemenea situatie daca iei intr-un fel atitudine. Cred ca da. Angajatii raionului sau magazinului se solidarizeaza, in aprarea celor in culpa. Sefii dispar sau stau ascunsi in birourile din spate. Iar cea mai mare parte a celorlalti cumparatori te privesc cu repros sau chiar te apostrofeaza.
O sa-mi spuneti ca exista varianta sesizarii OPC. Desigur. Doar o "discutie" cu un robot este oricand bine venita! Si apoi, e palpitant si incitant sa astepti un raspuns precum un mesaj lansat intr-o sticla pe Dunare la Viena. Si pentru ca in acest rastimp o sa ai nevoie absoluta de niscaiva cumparaturi, vei urmari cu "placere" episoadele urmatoare.
Nu ar fi cazul sa renuntam la manusi??!!

Dati-le bancherilor umbrele!

Cunoasteti probabil urmatoarea butada. "Bancherul iti ofera o umbrela cand e soare, si ti-o ia cand incepe ploaia". Se pare, asa cred eu, ca nu mai este de actualitate. Dar, e necesara o succinta istorie recenta. Dupa ce pana prin '99-2000 institutiile bancare au servit indeosebi interesele potentatilor si interlopilor, s-au intors partial cu fata si spre multime. Multime dornica de a obtine credite, dar nestiutoare si naiva. Iar din aceasta nefericita combinatie, bancherii si bancile au inflorit, iar cei creditati au devenit din ce in ce mai incorsetati. Pe de-o parte functii, masini si sedii de lux, personal supradimensionat si cu lefuri de invidiat, incapabil sa comunice inteligibil cu clientii, dar arogant si cu pretentii in continua crestere. In cealalta parte cetateanul de conditie medie, sau sub medie , ce afla de azi pe maine ca mai are de platit o taxa sau un comision, sau ca s-au marit cele existente. Dar, iata ca in timp ce economia duduia, sistemul bancar se desfata in profituri uriase, s-a insinuat si instaurat solid criza.(Oare a venit pas-pas in papuci de pasla?). Daca nu ati perceput-o pana acum, nu va bucurati.
In noua situatie creata bancile au incercat si incearca sa se replieze. Altfel risca sa se prabuseasca. Ce au facut si ce fac? Probabil intr-o logica si succesiune adoptate dupa principiul "vazand si facand" actioneaza. Negociaza cu banca centrala noi conditii de creditare. Disponibilizeaza personal si inchid unele sedii. Si, ceea ce acum un an ar fi parut un scenariu SF, ii baga in seama pe clienti. Renegociaza rate si dobanzi. Trimit felicitari de Craciun si Anul Nou. Urmeaza pastele! Organizeaza tombole pentru cei ce-si platesc la timp creditele. Iti deschid usa cand intri in banca. Te apeleaza pe mobil sau pe fix (oare cu ce drept?!) si-ti prezinta oferte avantajoase. Unele asteapta infuzii de capital de stat.In unele tari puterni dezvoltate guvernele intentioneaza sa faca masive infuzii de capital in sistemul financiar bancar.Si la noi se zvoneste ca acelasi lucru se va intampla cu EximBank si cu CEC Bank.
Oare ce v-a urma? Cine poate anticipa?
Oricum fie-va mila! Dati-le bancherilor umbrele!

Instalatorul... roman!

Celor mai multi va sunt cunoscute pataniile instalatorului polonez in UK. Dupa cum sunt sigur ca multi ati trecut prin situatii similare cu cea care v-o prezint. Si, celora care nu au trait astfel de experiente, le doresc sa nu aiba nicicand parte de ele.
Miercuri dimineata, ora 8.43. Constat ca baia este inundata. Anunt administratorul, oprim alimentarea cu apa pe coloana. Ora 9.30. Administratorul imi spune ca a contactat o firma si o echipa urmeaza sa soseasca din moment in moment. Cu oarecare scepticism imi propun sa am totusi oarecare rabdare si incredere. Orele trec si la 22.00, resemnat, imi spun ca mai este si maine o zi. Din pacate ziua trece fara sa se intample nimic pozitiv. Vineri dimineata, stresat de-a binelea de situatia creata, ma gandesc ce as mai putea face. Cand (minune?!, orele 8.30) isi face aparitia "echipa". O echipa formata din trei persoane. Unul mai tinerel si doi de varsta medie. Doi inalti cam de 1,8-1,85 m si unul mai scund. Acesta parea sa fie si seful. M-am mirat si nu prea vazand ca sunt echipati in tinuta de strada si ca nu au nicio scula si niciun material. Se introduc toti trei in baie (care ca mai toate baile de la bloc e foarte "generoasa") si incepe dezbaterea cazului. Se emit ipoteze si se intocmesc variante de lucru. Erau ca un adevarat stat major ce elabora planul unei campanii. La un moment dat au terminat sedinta tehnica. Cel care parea un fel de sef a cerut voie sa fumeze. I-am oferit o scrumiera. Din pacate fara instructiunile de utilizare. Oricum nu i-ar fi fost de folos. La ora 9.00 apare o a patra persoana. In haina de piele si cu geanta diplomat. Pricep ca este de fapt adevaratul sef. Ii chestioneaza pe ceilalti, le corecteaza pe ici pe colo solutiile, si-mi comunica ce urmeaza. Adica pleaca dupa materiale, revin si se apuca de lucru.
La 9.45 revin si se apuca de lucru. Nu va mai descriu modul lor de actiune. Episoade cunoscute. Cum ar fi: sa le dau o ruleta, o surubelnita, un pahar de otet. Depunerea sculelor conform legilor lui Murphy. In ultimul loc unde vor fi cautate la interventia urmatoare. Si bineinteles cunoscutele apropouri la o gustare, un suc, etc. Faptul ca nu au adus o piesa si unul dintre ei a plecat la "firma" sa o aduca ce mai conteaza. In fine ora 17. Vine seful ca sa inaugureze lucrarea. Parca asistam la lansarea primei rachete cosmice romanesti. De fapt asa imi imaginam. Cum apa avea sa se inalte de la subsol pana la etajul 10 si-i va ferici pe toti locatarii. Dar, fas! Apa s-a incapatanat sa aterizeze tot la mine in baie. Muncitorul (sau specialistul) Dorel (chiar asa il cheama) uitase sa stranga "olandezii". In fine, la 18.00 se rezolva si problema asta. Doar eu raman nemultumit, fiindca mai e o problema de remediat.
Nu va mai retin. Toate s-au finalizat duminica la orele 11.00. Bine ca mi-au oferit un subiect. Nu aveam inspiratie. Totul e bine cand are un final fericit, nu-i asa?
Dar daca sunam la 112 la descarcerare, nu era mai bine?

Un joc de cultura si strategie prin excelenta!!??

Dupa cum bine stiti pe internet aveti posibilitatea sa accesati si sa jucati sau sa participati la o sumedenie de jocuri. Unele cunoscute din vremuri stravechi, altele izvorate din realitatile contemporane. Unele utile si instructive, altele mai putin, si firesc, unele chiar daunatoare. Si bineinteles, noi avem posibilitatea de a alege. Cum o facem e o alta poveste.
Dar vreau sa ma refer concret la unul din miile de jocuri prezente pe net. Nu o sa-l denumesc, consider ca imaginea alaturata este sugestiva. Autorii si gazdele lui il definesc ca "joc de cultura si strategie"Prin excelenta! Amagit si eu de aceste epitete l-am jucat o vreme. Incet, incet insa, mi-am dat seama ca pierd timpul. Iata de ce. Sa o luam pe cele doua componete. Joc de cultura. Dar ce fel de cultura? Poate o sa-mi spuneti ca generala. Daca puteti sa definiti aceasta notiune jos palaria. Rasfoiti dictionare, enciclopedii, navigati pe net, sunati un prieten si tot nu o sa reusiti. Fiindca nu putem concretiza continutul acestui domeniu. Apoi, daca raportam cultura la domenii sau discipline, iar ne impotmolim. Fiindca jocul nu e specializat, ci cuprinde un amalgam de intrebari, din te mai si miri ce domeniu. Iata si cateva mostre de intrebari. La ce temperatura fierbe apa pe Everest? Cati copii a avut familia Eminovici? In ce an a inceput domnia lui Ioan, voievod al Transilvaniei? Care este grosimea litosferei? Ce inaltime pot atinge gorsele? Care este hrana preferata a ursului Panda? Nu-i asa ca sunt niste intrebari cu trimitere la niste cunostinte fara de care nu am putea merge nici pana la coltul blocului? Si sa stiti ca cele cateva exemple sunt dintre cele mai cuminti. Dar asta nu e totul. Poti ajunge sa te miri singur de istetimea si strategia ta fara a face nimic. Da, nimic. De exemplu, daca raspunsul la o intrebare ar trebui sa fie "1" si adversarii tai au raspuns in acelasi timp "3", iar tu ai fluierat, ghici cine ia punctajul maxim? Mai sunt si alte ciudatenii. Poti dovedi ca esti ..., dar si castiga in acelasi timp. De exemplu esti intrebat la ce varsta a decedat Mozart. Fiind un bun cunoscator in domeniu (viata, opera acestuia, etc) raspunzi "18'. adversarii tai raspund "55". Bucura-te, iar ai castigat!
Mai doresc sa subliniez un singur exemplu. Daca ai parcurs 3-4 jocuri este imposibil sa nu gasesti o intrebare care se repeta.
Si in fine, oricat m-am straduit, nu am reusit sa identific elementele de strategie.

In concluzie, ca sa participi la un asemenea concurs, si sa obtii si niscaiva rezultate, trebuie sa imbini cu maiestrie ignoranta cu naivitatea si in plus sa cunosti pe dinafara Enciclopedia britanica si eventual si Larousse-ul. Eu unul m-am lecuit. Poftiti la joc!

Hai la groapa cu nisip!

Zi frumoasa de primavara grabita care te indeamna sa lasi totul de-o parte si sa iesi la o plimbare. Zis si facut. In cateva minute poposesc in parculetul din apropiere, ma asez pe o banca la soare si privesc la bucuria celor din jur. Copii, persoane mature, varstnici. Si, cum in asemenea ocazii foarte rar se intampla sa nu ai companie, foarte curand banca a fost ocupata, mai atragand in jurul ei cateva persoane care asteptau cu ochii tinta sa se elibereze un loc. Si normal, au inceput obisnuitele si banalele discutii despre vreme. Totul urma parca sa se desfasoare dupa un scenariu bine cunoscut. Dar m-am inselat. Cineva a rostit un cuvant. Un nume. Parca magic. Ce a urmat m-a buimacit complet. Numele era Magda. Toate privirile s-au intors cu un fel de admiratie spre acea persoana, si a inceput o discutie ce se desfasura asemeni unui ciclon. Au fost invocate si alte nume. Probabil foarte familiare. Ogica, Tolea, Elodia, Dan Diaconescu, Mailat, Ciomu si multe altele. Iar in jurul acestora multe discutii. Teorii despre psihologie si comportamentul uman, analize detectivistice, s-au gasit si solutii. S-au pronuntat si verdicte. Sau inaltat elogii, si exprimat sentimente sincere de apreciere pentru eroii in cauza si despre media. Si dintr-o data am inteles ca va mai urma ceva. Ceva nu tocmai placut pentru mine. S-a adeverit. Uimiti de faptul ca din cauza deplinei ignorante, nu am scos niciun cuvant, si-mi mutam doar privirile curioase de unul la altul, au inceput sa ma priveasca ciudat. Poate si cu o doza de compatimire. Si sunt convins ca m-au catalogat ca pe un intrus ce le stirbeste bucuria dezbaterii unor asemenea evenimente. Ca urmare, cu oarecare jena, am eliberat locul si am plecat. Simteam in ceafa privirile lor mustratoare insotite de chicoteli ironice.
Tarziu, acasa, am rememorat episodul. Si am ajuns la concluzia ca trebuie sa actionez. Sa iau o decizie. Am intocmit un plan cu trei ipoteze. Le analizez. Poate imi sugerati si voi o idee.

• Sa intru in randul lumii. Adica sa urmaresc toate programele TV dedicate acestui subiect, sa completez informatiile cu ceea ce gasesc in tabloide, sa fac insemnari, analize, sa pun concluzii si sa particip regulat la dezbaterile din parc. Sau, mai concis, sa intru in randul lumii.
• Sa-mi schimb locul de plimbare. Cred ca varianta nu e prea buna. Fiindca parcul e foarte aproape, si in plus abandonarea lui ar putea fi interpretata ca o fapta de lasitate.
• In fine, a treia ipoteza ar fi sa ma dematurizez. Adica, sa caut prin cutia cu vechituri (sau prin amintiri) galetusa si galetica si de maine sa ma mut. La groapa cu nisip.

Parca ultima varianta imi surade cel mai mult!

UN SCENARIU SF!!??

Am urmarit zilele trecute o dezbatere in media despre actualitatea mult prea agitata parca. Desigur ca subiectul predilect a fost criza (recesiunea?) mondiala. Nu as mentiona acest episod daca nu mi-ar fi ridicat numeroase semne de intrebare. Si, in plus, pentru ca si eu imi puneam anumite intrebari carora nu le gaseam raspuns. Dar iata care a fost ideea de baza a dezbaterii. Nu stiu daca este o ipoteza realista sau fantezista. De aceea doar o redau, neavand de altfel competenta de a o comenta. Ei bine, ideea principala a dezbaterii a fost ca se prefigureaza o noua ordine mondiala. Si nu una de care sa nu se fi auzit si sa nu fi fost analizta si intoarsa pe toate fetele pana acum. Noua ordine va infaptui socialismul, asa cum a fost "proiectat" de Marx, Engels si Lenin. Argumentele aduse in sprijinul acestei ipoteze au fost:

• Toate masurile prevazute pentru iesirea din criza, atat de catre USA, dar si de catre statele UE, sunt de fapt o alta forma de etatizare. Prin politicile protectioniste si interventioniste, sectoarele importante ale economiei, inclusiv cel financiar-bancar privat, vor deveni treptat acaparate si controlate de stat;
• UE este o constructie artificiala, fara un proiect viabil si care treptat va fi macinata de convulsii si conflicte;
• Democratiile contemporane sunt limitate, masele largi neavand de fapt posibilitatea de a participa la luarea deciziilor majore;
• Repartitia bunurilor si serviciilor este discriminatorie, etc.
• Ideile celor Trei au aparut de fapt in tari cu economii puternice (si la acea vreme) dar (pana acum) nu au fost aplicate rational.

Cam acestea au fost elementele in jurul carora s-a desfasurat dezbaterea. Si sa nu uit. A mai fost formulata o ipoteza. Alarmanta si sper sa nu se adevereasca. Cea a unui conflict militar de amploare si iminent. Locul lui, in Orientul Mijlociu.

Oare ar trebui sa ignoram asemenea analize?

Fetele din Balcani canta englezeste!

S-a incheiat editia 2009 a cocursului Eurovision Romania. Probabil ca in urma cu doua saptamani , cand presupuneam ca va fi din nou o editie insotita de scandaluri, acuze de plagiat, etc. m-am inselat. Media a mentionat ca a fost cea mai cuminte editie. Cred ca asa a fost deoarece acest lucru este confirmat de cea mai redusa audienta. Eu am insa unele rezerve. Daca in presa s-a trecut cu usurinta peste unele aspecte, poate mai putin placute, nu inseamna ca acestea nu au existat. Cel mai neplacut aspect mi s-a parut a fi jurizarea. S-a spus ca este un juriu competent, alcatuit din profesionisti. Este adevarat. Dar, diversitatea specialistilor din componenta acestuia a spulberat de la inceput posibilitatea unei evaluari reale. Fiecare membru a notat in raport de propria-i specializare. Altfel, este inexplicabil ca o piesa sa fie notata la extreme. Adica si nota zero, si nota maxima. Aceasta, in pofida existentei unei grile pe baza de criterii, cat de cat masurabile. Nu mai pun la socoteal faptul ca in niciun sistem o lucrare, o proba, etc. nu se apreciaza cu zero puncte. Simpla prezentare, chiar execrabila presupunand ca ar fi trebuie sa primeasca din oficiu un punct. Poate acest sistem de apreciere nu a influentat clasamentul final. Dar arunca un semn de intrebare asupra profesionalismului celor din componenta juriului. Mai cred de asemenea ca jurizarea de la cap la coada, de catre aceeasi echipa a concursului ar fi fost mai buna.
As mai sublinia ceva. Majoritatea pieselor din finala au fost limba engleza. Nu stiu daca e de bine sau de rau. Desigur, se stie ca engleza este tot mai prezenta in viata cotidiana de pretutindeni. Dar parca e pana la urma si putin ridicol sa prezinti o piesa cu motive folclorice romanesti in limba marelui Will. Sau, poate ne-am gandit ca e timpul sa actualizam binecunoscuta expresie "Invatam limba rusa cantand".

Cred caorganizatorii festivalului-concurs, din intreaga Europa, mai au de rezolvat o problema importanta. Sa stabileasca cu precizie caracterul intrecerii. Este un concurs de interpretare, de creatie, spectacol de televiziune, toate la un loc si nimic in acelasi timp?

Desigur, concursul a avut si un invingator. Merituos as spune. Care pune mult suflet si seriozitate in ceea ce face. Sa-i dorim mult suucces. De ce nu s-ar transforma nuanta usor peiorativa din apelativul "fata popii", in una de simpatie si apreciere reala!