Dupa cum bine stiti pe internet aveti posibilitatea sa accesati si sa jucati sau sa participati la o sumedenie de jocuri. Unele cunoscute din vremuri stravechi, altele izvorate din realitatile contemporane. Unele utile si instructive, altele mai putin, si firesc, unele chiar daunatoare. Si bineinteles, noi avem posibilitatea de a alege. Cum o facem e o alta poveste.
Dar vreau sa ma refer concret la unul din miile de jocuri prezente pe net. Nu o sa-l denumesc, consider ca imaginea alaturata este sugestiva. Autorii si gazdele lui il definesc ca "joc de cultura si strategie"Prin excelenta! Amagit si eu de aceste epitete l-am jucat o vreme. Incet, incet insa, mi-am dat seama ca pierd timpul. Iata de ce. Sa o luam pe cele doua componete. Joc de cultura. Dar ce fel de cultura? Poate o sa-mi spuneti ca generala. Daca puteti sa definiti aceasta notiune jos palaria. Rasfoiti dictionare, enciclopedii, navigati pe net, sunati un prieten si tot nu o sa reusiti. Fiindca nu putem concretiza continutul acestui domeniu. Apoi, daca raportam cultura la domenii sau discipline, iar ne impotmolim. Fiindca jocul nu e specializat, ci cuprinde un amalgam de intrebari, din te mai si miri ce domeniu. Iata si cateva mostre de intrebari. La ce temperatura fierbe apa pe Everest? Cati copii a avut familia Eminovici? In ce an a inceput domnia lui Ioan, voievod al Transilvaniei? Care este grosimea litosferei? Ce inaltime pot atinge gorsele? Care este hrana preferata a ursului Panda? Nu-i asa ca sunt niste intrebari cu trimitere la niste cunostinte fara de care nu am putea merge nici pana la coltul blocului? Si sa stiti ca cele cateva exemple sunt dintre cele mai cuminti. Dar asta nu e totul. Poti ajunge sa te miri singur de istetimea si strategia ta fara a face nimic. Da, nimic. De exemplu, daca raspunsul la o intrebare ar trebui sa fie "1" si adversarii tai au raspuns in acelasi timp "3", iar tu ai fluierat, ghici cine ia punctajul maxim? Mai sunt si alte ciudatenii. Poti dovedi ca esti ..., dar si castiga in acelasi timp. De exemplu esti intrebat la ce varsta a decedat Mozart. Fiind un bun cunoscator in domeniu (viata, opera acestuia, etc) raspunzi "18'. adversarii tai raspund "55". Bucura-te, iar ai castigat!
Mai doresc sa subliniez un singur exemplu. Daca ai parcurs 3-4 jocuri este imposibil sa nu gasesti o intrebare care se repeta.
Si in fine, oricat m-am straduit, nu am reusit sa identific elementele de strategie.
In concluzie, ca sa participi la un asemenea concurs, si sa obtii si niscaiva rezultate, trebuie sa imbini cu maiestrie ignoranta cu naivitatea si in plus sa cunosti pe dinafara Enciclopedia britanica si eventual si Larousse-ul. Eu unul m-am lecuit. Poftiti la joc!
Dar vreau sa ma refer concret la unul din miile de jocuri prezente pe net. Nu o sa-l denumesc, consider ca imaginea alaturata este sugestiva. Autorii si gazdele lui il definesc ca "joc de cultura si strategie"Prin excelenta! Amagit si eu de aceste epitete l-am jucat o vreme. Incet, incet insa, mi-am dat seama ca pierd timpul. Iata de ce. Sa o luam pe cele doua componete. Joc de cultura. Dar ce fel de cultura? Poate o sa-mi spuneti ca generala. Daca puteti sa definiti aceasta notiune jos palaria. Rasfoiti dictionare, enciclopedii, navigati pe net, sunati un prieten si tot nu o sa reusiti. Fiindca nu putem concretiza continutul acestui domeniu. Apoi, daca raportam cultura la domenii sau discipline, iar ne impotmolim. Fiindca jocul nu e specializat, ci cuprinde un amalgam de intrebari, din te mai si miri ce domeniu. Iata si cateva mostre de intrebari. La ce temperatura fierbe apa pe Everest? Cati copii a avut familia Eminovici? In ce an a inceput domnia lui Ioan, voievod al Transilvaniei? Care este grosimea litosferei? Ce inaltime pot atinge gorsele? Care este hrana preferata a ursului Panda? Nu-i asa ca sunt niste intrebari cu trimitere la niste cunostinte fara de care nu am putea merge nici pana la coltul blocului? Si sa stiti ca cele cateva exemple sunt dintre cele mai cuminti. Dar asta nu e totul. Poti ajunge sa te miri singur de istetimea si strategia ta fara a face nimic. Da, nimic. De exemplu, daca raspunsul la o intrebare ar trebui sa fie "1" si adversarii tai au raspuns in acelasi timp "3", iar tu ai fluierat, ghici cine ia punctajul maxim? Mai sunt si alte ciudatenii. Poti dovedi ca esti ..., dar si castiga in acelasi timp. De exemplu esti intrebat la ce varsta a decedat Mozart. Fiind un bun cunoscator in domeniu (viata, opera acestuia, etc) raspunzi "18'. adversarii tai raspund "55". Bucura-te, iar ai castigat!
Mai doresc sa subliniez un singur exemplu. Daca ai parcurs 3-4 jocuri este imposibil sa nu gasesti o intrebare care se repeta.
Si in fine, oricat m-am straduit, nu am reusit sa identific elementele de strategie.
In concluzie, ca sa participi la un asemenea concurs, si sa obtii si niscaiva rezultate, trebuie sa imbini cu maiestrie ignoranta cu naivitatea si in plus sa cunosti pe dinafara Enciclopedia britanica si eventual si Larousse-ul. Eu unul m-am lecuit. Poftiti la joc!
Un comentariu:
mie mi-a placut..!
un criteriu de departajare trebuia sa existe cand erau mai multe raspunsuri gresite..asa ca s-a ales solutia, imperfecta, de a credita raspunsul cel mai 'ápropiat' de cel corect..
E fun! ;-)
Trimiteți un comentariu