marți, 10 februarie 2009

Hai la groapa cu nisip!

Zi frumoasa de primavara grabita care te indeamna sa lasi totul de-o parte si sa iesi la o plimbare. Zis si facut. In cateva minute poposesc in parculetul din apropiere, ma asez pe o banca la soare si privesc la bucuria celor din jur. Copii, persoane mature, varstnici. Si, cum in asemenea ocazii foarte rar se intampla sa nu ai companie, foarte curand banca a fost ocupata, mai atragand in jurul ei cateva persoane care asteptau cu ochii tinta sa se elibereze un loc. Si normal, au inceput obisnuitele si banalele discutii despre vreme. Totul urma parca sa se desfasoare dupa un scenariu bine cunoscut. Dar m-am inselat. Cineva a rostit un cuvant. Un nume. Parca magic. Ce a urmat m-a buimacit complet. Numele era Magda. Toate privirile s-au intors cu un fel de admiratie spre acea persoana, si a inceput o discutie ce se desfasura asemeni unui ciclon. Au fost invocate si alte nume. Probabil foarte familiare. Ogica, Tolea, Elodia, Dan Diaconescu, Mailat, Ciomu si multe altele. Iar in jurul acestora multe discutii. Teorii despre psihologie si comportamentul uman, analize detectivistice, s-au gasit si solutii. S-au pronuntat si verdicte. Sau inaltat elogii, si exprimat sentimente sincere de apreciere pentru eroii in cauza si despre media. Si dintr-o data am inteles ca va mai urma ceva. Ceva nu tocmai placut pentru mine. S-a adeverit. Uimiti de faptul ca din cauza deplinei ignorante, nu am scos niciun cuvant, si-mi mutam doar privirile curioase de unul la altul, au inceput sa ma priveasca ciudat. Poate si cu o doza de compatimire. Si sunt convins ca m-au catalogat ca pe un intrus ce le stirbeste bucuria dezbaterii unor asemenea evenimente. Ca urmare, cu oarecare jena, am eliberat locul si am plecat. Simteam in ceafa privirile lor mustratoare insotite de chicoteli ironice.
Tarziu, acasa, am rememorat episodul. Si am ajuns la concluzia ca trebuie sa actionez. Sa iau o decizie. Am intocmit un plan cu trei ipoteze. Le analizez. Poate imi sugerati si voi o idee.
  • Sa intru in randul lumii. Adica sa urmaresc toate programele TV dedicate acestui subiect, sa completez informatiile cu ceea ce gasesc in tabloide, sa fac insemnari, analize, sa pun concluzii si sa particip regulat la dezbaterile din parc. Sau, mai concis, sa intru in randul lumii.
  • Sa-mi schimb locul de plimbare. Cred ca varianta nu e prea buna. Fiindca parcul e foarte aproape, si in plus abandonarea lui ar putea fi interpretata ca o fapta de lasitate.
  • In fine, a treia ipoteza ar fi sa ma dematurizez. Adica, sa caut prin cutia cu vechituri (sau prin amintiri) galetusa si galetica si de maine sa ma mut. La groapa cu nisip.
Parca ultima varianta imi surade cel mai mult!

2 comentarii:

Anonim spunea...

in zilele de azi cam eroii zilei sunt magda, elodia, ciomu...pacat ca aceste subiecte nu ne lasa sa ne bucuram de vremea buna de afara, de caldura soarelui, de ciripitul pasarilor...poate ar trebui sa te muti pe alta banca, sau sa iti iei nepotul la plimbare si te poti muta si la groapa de nisip.

Ella spunea...

sau pur si simplu sa fii indiferent la toate acele priviri...e mai important sa fii tu insuti decat sa fii unul din multimea aceea banala...din lumea celor care au o viata atat de seaca incat trebuie sa dezbata aberatiile televizive.Si daca continua sa se uite, ironic,le poti spune simplu:Domnilor mai exista si altceva in afara de cel mai prost canal de televiziune numit OTV.Uff cum ma poate seca chestia asta!