Circul... EUROVISION!

Tocmai aveam o anumita ingrijorare. Cum ca Ordonanta 230, criza energetica, si revenirea "vulpii" in randul secretarilor de stat, vor eclipsa complet toate celelalte evenimente. M-am inselat insa. O "interesanta" discutie intre doi moderatori de radio m-a adus in realitate. Un subiect foarte interesant. Competitia interna pentru Eurovision. Astfel, mi-au fost reamintite beneficiile si importanta acestei competitii. Eforturile, flexibilitatea si profesionalismul EBU. Consecintele benefice asupra solistilor romani si "succesurile" acestora la aceasta olimpiada.

Am aflat amanunte si despre activitatea plina de responsabilitati si stresanta a juriului. Cum au reusit componentii acestuia, ca la o prima intrunire, si dintr-o singura privire, sa stabileasca cele 24 de piese (din peste 200) care vor concura in etapa urmatoare. Si cum devine chestia cu plagiatul. Ca luand in calcul gamele majore si minore, notele, bemolii, diezii, tonurile, ritmurile, masurile, etc., etc., probabilitatea ca un roman sa semene leit cu un chinez, sau eu sa castig la sase din 49, este mai mare decat aceea ca unele acorduri sau fragmente din piese sa fi fost copiate. Au omis dupa parerea mea un aspect, dar sunt oameni si ei. Nu le pot cuprinde pe toate. Asa ca nu au pomenit nimic de numarul motoarelor de cautare pe internet. Dar, oricm m-am linistit. Si am mai aflat ceva. Foarte interesant. Nu vreau sa fiu egoist si va spun si voua, cei care ati ratat aceasta dezbatere. Ceva despre bolile si riscurile profesionale ale interpretilor. Mai ales ale tinerelor interprete. Care, pentru asi mentine forma si pentru promovarea pieselor, sustin concerte uneori intr-o tinuta foarte sumara pentru aceasta perioada. Iar graba si stresul le fac chiar sa uite de destinatia si utilitatea unora. Si asta doar pentru cateva mii de euro pe ora! Bineinteles a fost invocata si necesitatea recunostintei si ofrandelor pentru Calliope, Euterpe si Terpsichore.
Dar sa nu credeti ca dezbaterea a fost monotona si liniara. Au fost si puncte de vedere opuse. Astfel nu s-a putut trage o concluzie asupra caracterului festivalului. Daca este european sau regional. Daca este de creatie, sau de interpretare. Daca este doar un spectacol de televiziune. Nu stiu de ce nu s-a lansat si varianta circului. Poate ca aceasta trasatura este implicita si de ce sa discute o redundanta. Au fost avute in vedere si aspectele legate de vot. Multe si greu de elucidat. Am impartasit si eu nedumerirea lor. De ce romanii nu prea voteaza, sau nu ne voteaza altii. De ce se blocheaza caile telefonice, si multe alte aspecte la fel de fierbinti. De asemenea, dar cred ca nu intentionat, nu s-a pomenit nimic despre vesnicele scandaluri ante, intro si post eveniment. Doar fac parte din peisaj, de ceva timp.
Patruns de febra si importanta dezbaterii am indraznit si eu, cu timidate ce-i drept, sa-i intreb cati dintre castigatorii editiilor din ultimii 20 de ani, mai sunt difuzati macar la un nivel mediu? Nu au reusit sa-mi spuna. Voi stiti?!

Regret ca timpul avut la dispozitie nu le-a mai permis, asa cum promisesera, sa abordeze si aspectele legate de texte. De aceea imi permit eu sa spun cateva cuvinte. In primul rand remarc policalificarea din muzica romaneasca. Intelegand mersul lucrurilor (ei ar spune trendul), cei mai multi sunt si compozitori si sunetisti, si regizori si "poiati", etc. Si mai ales in domeniul poeziei dovedesc mult talent si creativitate. Texte subtile, cu maiestrite figuri de stil, ritm, rima si mai ales continut. Chiar as exemplifica, pemitandu-mi sa citez dintr-un reprezentant al acestora. "I-as bate cu mana mea!" Ca sa nu mai vorbim de cele intrate deja in clasicitate. "In garsoniera mea, Vara e cald ca-n Africa!". Ce viziune! O lume in doua cuvinte. Esenta si simplitate. Dar cat de emotionant! Puteti spune ca nu sunt trendy? Oare, daca prin absurd Eminescu ar mai trebui sa se nasca peste cateva zile ce ar face? Din fericire este nemuritor!
Sa inceapa circul! Prologul a avut loc! Ridicati cortina!!

PUTEREA URSULUI!!! SAU RUSIA, GAZELE SI EUROPENII!

Desigur titlul articolului poate fi considerat o metaforă. Sau poate că nu, in aceeasi masura. Cred ca multi dintre voi stiti, ca tradus in romaneste, numele presedintelui rus inseamna " a ursului sau a lu'ursu". Iar cel al premierului, printr-un usor joc de cuvinte, poate fi considerat similar cu Puti (in rusa putere, forta). Oare este intamplatoare aceasta asociere? Pot sa cred ca in privinta numelor da. Ceea ce ce este dincolo de aceasta metafora nu stiu. Si nu vreau sa ma transform intr-un analist politic sau economic parat. Ca aceea care isi atribuie reciproc aceasta calificare precum toamna gospodinele aplica etichetele pe borcanele cu zacusca, bulion, sau castraveti. Dar, ca traitor al acestei planete si al acestor vremuri am dreptul sa-mi pun anume intrebari si sa-mi exprim nedumeririle. Desigur nu voi da verdicte.
In primul rand am mari lacune in priceperea fenomenului denumit cu prioritate "criza". Spun cu prioritate sau majoritar, fiindca se mai vehiculeaza si notiunile de recesiune si stagnare. Unii dintre cei care folosesc termenul de criza spun ca ar avea aceeasi cauza ca si cea din '29-33. Adica supraproductia. O alta parte, care foloseste aceeasi terminologie gaseste alte cauze. Supracreditarea. Consumul exagerat bazat pe castiguri ipotetice sau reale, dar viitoare. Nu am auzit inca nimic despre varianta combinata. Eu presupun ca adevaratele cauze o sa le aflam post-factum. Dupa producerea efectelor. Si de aici urmeaza sarabanda analizelor, interpretarilor si lipsa absoluta a concluziilor. Si mai ales a solutiilor. Urmatorul pas, panica si deruta. Precum si speculatiile de tot felul.
La fel de amenintatoare, si cu efecte deja vizibile este criza gazelor. Nu stiu daca are la baza cauze obiective sau nu. Dar cred ca exprima in mare masura atitudinea Rusiei fata de celelalte puteri. Fostul urias imperiu nu mai vrea sa fie ignorat. Se simte amenintat de pierderea zonelor traditionale de influenta. Si atunci spune in vazul si auzul intregii lumi ca detine pe langa butonul rosu si manetele de la cea mai importanta vana de distributie a gazelor din lume. Restul lumii si Europa ce fac in acest timp? Seminarii internationale despre surse alternative, independenta energetica. Subiecte mereu in actualitate de la declansarea crizei petrolului din '70. Desigur, in ultimele zile au gasit o solutie mai practica si eficienta. Vor trimite echipe de specialisti in Rusia si Ucraina. Si ce misiune au acestia. Sa stea cu urechile lipite de conducte si sa constate daca fasaie gazul. Apoi, se vor intruni undeva si iar vor discuta despre Drumul matasii, South si North stream, rseursele energetice de la lacul rusesc, etc. Dovedind aceeasi preocupare majora, politicienii si guvernantii romani actioneaza si ei cu sarg. Elaboreaza noi concepte politico-economice, stabilesc termene de rezistenta la impact de genul 6,3,2,1... (luni). Taie la gramada drepturile unor pensionari. Care, cica pentru cei mai loviti de tranzitie nu ar fi morale. Pentru parlamentarii si guvernantii in aceeasi situatie dl boc spune ca sunt constitutionale. Acelasi personaj, aceleasi criterii legale de apreciere, alta balanta. Dar nu numai atat. Au actionat si in plan diplomatic. Si au obtinut un mare succes. Conducta cu distributie directa a gazelor naturale din Rusia, prin care o sa gestionam si aprovizionarea Ucrainei!!!
Este limpede ca ursii nu mai hiberneaza.

Fiindu-mi iertata ignoranta, si poate o anumita ingrijorare indraznesc sa avansez o ipoteza. Nu pot sa cred ca acest fenomen nu a fost anticipat. Si a fost lasat sa se produca. De ce? Fiindca oricum ar fi avut loc. Si poate cu efecte mult mai grave. Si tare ma tem ca actuala "ordine" mondiala a devenit desueta. Si trebuie renegociata. Cu ce costuri?

Rememorand evenimentele, am ajuns la concluzia ca la summit-ul OTAN de la Bucuresti, una dintre voci a fost mai putetnica si parca mai provocatoare. Sper sa fi fost doar sonorul aparatului pe +++.

Florile dalbe....Un colind...??!!

Mai suntem inca patrunsi (cred) de magia sarbatorilor, si in special de cea a nasterii Mantuitorului. Am ascultat, si poate am cantat cu totii minunate colinde, din toate zonele tarii. Care de care mai frumoase. Sigur, nu sunt etnograf si nici folclorist, dar am o mare pretuire pentru acestea. Si pentru tot ce inseamna traditie si creatie populara. Si mai cred cu cerbicie, ca notele si acordurile, oricit de maiestrite ar fi, daca nu sunt insotite de versuri pe masura, realizarile finale isi pierd din valoare. De aceea, doar ca fapt divers, va trimit la o colinda. Pe numele ei Florile dalbe.Frumoasa de altfel. Sigur o stiti. In esenta indeamna gazda sa dea un colacut colindatorilor. Asta deoarece "mamuca" nu a facut. Ba nu a avut sita deasa, ba covata a crapat, ba nu "s-o urnit" cuptorul. Si cand s-au rezolvat toate problemele a sosit deja Noul An. Oare ce sentiment vrea sa ne transmita acest colind? In afara de refrenul binecunoscut, prezent in multe alte colinde, nimic nu nu reda atmosfera magiei de la sarbatoarea Craciunului. Si nici macar traditiile sau obiceiurile legate de acest eveniment. La ce oare ne indeamna? Poate, ne povatuieste melodios si emotionant sa ne resemnam. Ce parere aveti?
Ce spuneti, nu e o alta varianta a Mesterului Manole?

Fantana cu...cantece!!

Nu stiu cat de potrivit este acest subiect la inceput de an. Dar, fiindca este de fapt un gand ramas nerostit de anul trecut, imi permit sa-l public.
Dupa cum stiti, spre sfarsitul anului 2008, cosilierii Primariei Generale nu au aprobat finantarea unui proiect. Proiect ce prevedea constructia unei fantani arteziene cantatoare. Desigur ar fi putut sa reprezinte o adevarata opera de arta. Dar nu aceasta ma preocupa. M-ar interesa sa aflu motivatia reala a respingerii acestei investitii. Oare ce au gandit consilierii? In ceea ce ma priveste, indiferent ce motive, rationamente, sau interese i-au determinat sa actioneze astfel, eu ii aprob. Cred sincer, ca un asemenea proiect este inoportun. Argumente am suficiente. Am sa ma limitez doar la cateva sublinieri. In primul rand este vorba despre eficienta acestui proiect. O sa argumentati probabil ca nu este necesar sa produca un beneficiu material, ci unul de imagine. As fi de acord daca am avea precedente si am fi intr-un moment favorabil. Nu as vrea sa va readuc in memorie alte proiecte, unele de-a dreptul fanteziste, uitate in sertare. Nici sumele de la buget cheltuite pentru promovarea imaginii "tarisoarei". Acum un an primaria Capitalei in colaborare cu media, lansa un proiect, o ancheta-sondaj, pentru a gasi o "mascota" (asa au denumit-o) reprezentativa pentru Bucuresti. Si iata ca la sfarsitul anului de curand raposat au aparut nu mai putin de trei. Cei mai multi Mosi, cel mai lung carnat, cel mai greu tort! Nu e minunat?
Dar sa revin la fantana. Pretul estimat al acesteia este de 8500000 de euro. Mult, putin? Eu spun ca este mult fiindca aceasta suma nu se va amortiza niciodata. Dimpotriva, ea va spori anual cu cheltuieli de intretinere, exploatare, etc. Desigur ca proiectul ar fi putut avea succes daca era insotit de masuri complementare. Sunt sigur ca le stiti. Aspectele privind transportul si circulatia, traseele, informatiile si ghidurile turistice s.a.
Un alt aspect, desi sunt multe altele, de ordin strict economic. Cu aceeasi suma s-ar putea construi un numar de 170 de apartamente, la un pret rezonabil, de 50000 de euro pe unitate construita. Sau o scoala, sau o unitate spitaliceasca. Oare la aceste aspecte s-au gandit consilierii? Am mari rezerve.
Oricat as dori sa inchei, nu pot fara a mai aduce in atentie unele aspecte. Primul. Va mai amintiti de ultramodernul si sofisticatul sistem de supraveghere, dirijare si fluidizare a circulatiei? Da, cel care trebuia pus in functiune in martie 2008. A fost inaugurat totusi in mijlocul verii. Toti au fost incantati, desi rezultatele nu puteau fi concludente. De ce? Foarte simplu. Majoritatea era plecata in concediu, iar turistii straini nu se buluceau la portile cetatii. Si a venit toamna bogata, si s-a constatat ca problemele sunt aceleasi. Oare era greu de anticipat ca daca modernizezi doar un element dintr-un sistem complex de fapt complici lucrurile? Ne aflam exact in situatia unui miriapod care are doar un picior valid si pe celelalte semi-paralizate. Oare specialistii nostri nu au cunostinte despre sisteme, teoria deservirii si a asteptarii?
Ultimul aspect. Cunoasteti sarabanda de dupa'90 privind organizarea si reorganizarea guvernului, schimbarea atributiilor si denumirii ministerelor, agentiilor, departamentelor, etc. (Chiar, oare ce atributii va avea componenta de "inovare" din actualul minister al Educatiei, cercetarii si inovarii?) Ei bine, am aflat ca numai pentru amintitul minister se vor cheltui 10 milioane de lei pentru "actualizare". Adica: HG, publicare in Monitorul oficial, frontispicii pe institutii, documente tipizate, stampile, parafe, sigilii, ecusoane, legitimatii, etc. Oare cate ministere si-au pastrat denumirea? Si daca mai urmeaza o reorganizare?
Putem spune fara sa gresim: Si aici este o parte din banii dumneavoastra.

P.S.: Cred totusi ca "specialistii" au in vedere teoria asteptarii. Adica a lui Sfantu' Asteapta! Iar politicienii si administatia pe cea a desevirii. Preferentiale!

S-a inaugurat un Super Market!

De buna seama va puteti intreba: Ei si ce-i cu asta? Da, se poate sa aveti, si desigur aveti dreptate. Daca privim la ansamblul metropolei, al intregii tari, faptul devine absolut banal. Intr-o societate consumista si tot mai incapabila de a intra gasi drumul corect, totul apare firesc. Dar, va asigur ca lucrurile nu mai stau asa cand evenimentul are loc intr-un cartier (desi cred ca si la case mai mari e la fel). Da, s-a inaugurat un Market. Si, manat mai mult de curiozitate decat de nevoia reala de a cumpara ceva, l-am vizitat, Nu, nu in prima zi. Banuiam ca, la fel ca la orice alt eveniment de genul acesata, va fi imbulzeala, nu vor lipsi nervii si schimbul de ...amabilitati. Asadar in cea de a treia zi.
Nu o sa va povestesc despre produse, preturi transformate in venituri lunare, evaluari de credite bancare sau dobanzi. Va relatez doar un mic episod care cred ca se repeta periodic si oriunde si se va multiplica la infinit. Nici nu stiu daca e comic sau grotesc. Cred ca mai mult combinat. Iata despre ce este vorba. Ajung in zona centrala. Aici, pe o suprafata cam de marimea unui teren de voley, se vindeau "produse promotionale". Si, am vazut timp de cateva minute cum, femei si barbati, tineri si varstnici, chiar si adolescenti isi smulgeau unul altuia din maini maieuri, tricouri, lenjerie intima, prosoape, sorturi de bucatarie, cutii de detergenti, sapunuri si alte maruntisuri. Bineinteles erau la ele acasa privirile chiorase, imbrancelile si nici injuraturile printre dinti. Desigur nu lipseau nici obisnuitele produse ravasite cazute pe jos si calcate in picioare. O batranica bajbaia pardoseala in cautarea ochelarilor. Un baietel de 3-4 anisori o striga inlacrimat pe mamica. Din cand in cand, cei ce se considerau invingatori paraseau valmasagul cu bratele doldora si se se indreptau radiosi spre casele de marcaj. Altii continuau competitia fara miza in speranta ultime sanse. M-am indepartat zambind amar. Mi-am zis totusi sa nu parasesc Marketul fara o amintire. Am cumparat un tricou. Am platit la casa 66,6 lei. Nu prea am dat atentie pretului. Afara, am aruncat inca o privire in jur. Am vazut un anunt pe care, citindu-l am inceput sa-mi fac probleme. Iata cum suna acesta. "Pentru a facilita....va punem la dispozitie gratuit linia de autobuz cu nr. 666 pe traseul....". Mi-am scuipat discret in san si am plecat per pedes. Asta e tot.

Iti multumesc Rudolf!

Sa nu va grabiti si sa va poarte gandul spre renul conducator de la atelajul saniei Mosului. Nu, este vorba despre altcineva. Un personaj celebru de altfel. Cel care a fost denumit "Primarul USA" de catre nu mai putin celebra Oprah.. Da, Rudolf (dupa unii Rudolph?!) Giuliani, fostul primar al New-York-ului, cel care a gestionat cu succes actiunile de dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001. O sa ma intrebati daca multumirile mele nu vin prea tarziu. Nu, fiindca nu ma refer la acel episod, ci la altul, mult mai fierbinte. Astazi domnia sa a intreprins o vizita in metropola Dimboviteana. In urma acestei vizite a facut cateva declaratii. Ei bine, aceste declaratii au reusit sa ma lumineze in cateva privinte. Tot ceea ce credeam eu ca sunt adevaruri traite, principii verificate, etc. s-a naruit la fel de rapid ca Turnurile Gemene.
Astfel am aflat ca Bucurestiul este o metropola curata. Adica gunoaiele, peturile, ambalajele, chistoacele intalnite la tot pasul trebuie interpretate intr-o alta cheie. Am mai inteles ca plopii retezati de la jumatate pot fi priviti ca fiind niste lucrari de arta moderna. Ca deseurile ce plutesc pe Dimbovita sau pe apele revarsate din gura canalelor neincapatoare sunt ambarcatiuni de agrement. Ca smogul emanat zilnic de masini, ateliere, uzine, etc este o arom imbatatoare.
A mai rostit domnia-sa un mare adevar. Faptul ca circulatia este greoaie si adeseori se blocheaza, demonstreaza avantul si dinamica vietii sociale si economice. Ce simplu era si eu ca un naiv nu am priceput. Pai atunci nu ar fi mai bine sa o blocam definitiv?
A mai afirmat mister Rudolf ca Harlemul a devenit un model de convietuire etnica si rasiala, un adevarat centru de cultura, etc. Fiind tocmai peste ocean si o problema a lor nu pot sa comentez.
In fine, deosebit de important, inaltul oaspete nu s-a rezumat doar la opinii si declaratii. A oferit edililor nostri si solutii. Adica sa viziteze New-York-ul!
Ar mai fi un aspect, dar deocamdata am ezitari in privinta lui. Ma intreb daca prea multa ordine, curatenie si frumusete nu ne provoaca daune grave. Altfel cum am putea sa ne explicam ca turistii prefera sa viziteze alte capitale si metropole. Viena, Praga, Paris, Barcelona. Ce bine face cate o astfel de vizita!

Deci iata pentru ce ii adresez multumiri.
Ce sa spun, ca sa folosesc si eu o cheie, CM coane, pardon, mister Rudolf! Mai poftiti pe la noi!


PS: am decis ca luni sa vizitez o clinica de oftalmologie. Cine stie, daca daltonistii confunda rosul cu verdele, poate si eu vad negru sau cenusiu in loc de alb si verde.

Nici copacii...

Acum cateva saptamani am colindat pret de peste o ora prin centrul istoric al capitalei. Scopul initial a fost de a gasi ceva anume la anticariatele sau magazinele de antichitati pe care le stiam de mult in zona. Nu a fost sa fie. Insa, preumblindu-ma asa, am ridicat la un moment dat privirea. Am descoperit o cladire, spun eu, superba. Am admirat-o, m-am apropiat, crezand ca voi afla ceva amanunte. M-am inselat. Nicaieri niciun indiciu. O tablita, o explicatie, nimic. S-au alaturat curiozitatii mele doi japonezi. Aparatele lor tacaneau necontenit, fiind insotite frecvent de exclamatii de satisfactie. Am regretat ca la cererea lor nu am putut sa le dau ceva detalii. Mi-am continuat plimbarea renuntand la planul initial. Am descoperit alte si alte bijuterii pe langa care stiu ca am trecut de multe ori nepasator. Probabil asa am facut si facem cu totii. Am incercat sa gasesc o explicatie. Sa ajung la o concluzie dar cred ca nu am reusit. Ipoteze sunt multe. Prima, cea mai la indemana, ar fi ca noi nu prea iesim din casa cu scopul predefinit de a ne plimba, de a vizita, de a descoperi. Iesim imdemnati de alte interese impuse de grijile si nelinistile zilnice.Ca urmare privim mai mereu in jos. O alta explicatie, si cred ca este obiectiva, ar fi aceea ca multe constructii nu se vad efectiv. De aceea am parafrazat proverbul in sensul ca uneori nici copacii nu se vad din cauza padurii. De ce nu se vad? Este greu dar nu imposibil de raspuns. O prima explicatie ar fi ca la vremea cand au fost ridicate, nimeni nu s-a gandit ca peste ani si ani vor intra in categoria monumentelor istorice. Ca urmare, atunci ca si acum, s-a construit anarhic exploatandu-se fiecare metru patrat. Cladirile fiind foarte aproapiate, strazile inguste, practic nu ai posibilitatea sa le privesti din unghiuri si perspective diferite. Desigur ca sunt si unele care nu au suferit din aceasta cauza. Le stiti cu totii. O a doua explicatie, care cred ca nici nu ar mai trebui comentata, o constituie nepasarea noastra. Aici intram cu totii, dar in primul rand autoritatile. Multe dintre cladiri au ajuns in paragina, unele sunt locuite ilegal, altele nu au sau nu se cunosc proprietarii. Nu mai stiu precis, dar au trecut cativa ani buni de cand s-a lansat cu pompa programul de reabilitare. Cunosc si vesnica explicatie cum ca se lucreaza la infrastructura. Totusi, ca timp de 3-4 ani sa nu pui nimic in valoare, mi se pare cam mult. Cred ca marea greseala care s-a facut chiar din start, consta in faptul ca ne-am grabit. Nu inteleg de ce nu se accepta faptul ca in orice capitala, sunt aspecte si probleme de interes national, care nu tin de ambitiile si existenta efemera a unui edil sef sau de sector. Aici cred ca trebuiau implicate Academia Romana, Institutiile de invatamant superior, Uniunea arhitectilor, etc. Desigur, poate se intarzia inceperea lucrarilor. Ei si? Mai conta un an in conditiile in care acum nu avem niciun termen si nicio perspectiva? Si nu pot sa nu ma gandesc din nou la unul din miturile fundamentale ale romanilor. Cu amaraciune.
PS: cei doi japonezi mi-au pus o intrebare. Daca nu exista niste platforme, fixe sau telescopice din care sa poata fi privit intreg ansamblul. I-am dezamagit. Mai tarziu mi-am dat seama cata dreptate aveau.