VANATORII DE GRESELI!.......[1]

Cunoasteti desigur acea expresie care spune ca printre putinii care gasesc ceea ce cauta sunt "vanatorii de greseli". Nu as vrea sa ma pronunt asupra ei. Desigur ca este putin malitioasa. Mai ales daca aducem in contraargument alta zicere. "Numai cine nu munceste nu greseste". De asemenea cred ca aceasta concluzie, devenita butada, (cea cu vanatorii) nu se refera la specialisti. Adica la cei calificati in domeniu, si au aceasta profesie. Subiectii ei sunt aceia care au facut din aceasta preocupare un hobby. Si fiindca imi este foarte greu sa fac o delimitare intre cele domenii, cred ca ar fi mai bine sa intru in subiect. Ma intreb si va intreb ce facem pentru a evita sau cel putin limita greselile de exprimare in special din media, dar si din exprimarea noastra curenta. Mai ales ca de la un timp pare ca nimeni nu le mai baga in seama. Si, voit sau nu, se insinueaza cu perfidie, incat atunci cand auzim o formulare corecta, ajungem sa o etichetam ca pretentioasa sau chiar eronata. Va prezint o insiruire de asemenea exprimari si formulari. Nu as vrea (cred ca nici nu as reusi) sa dau explicatii in legatura cu aspectele incriminate. Sunt sigur ca o sa le descoperiti voi insiva. Mai ales ca unele sunt si amuzante.

1. Procentaj de 80 la suta;
2. Merita cartonasul rosu;
3. Nu s-a intrunit majoritatea cvorumului;
4. Spatiile verzi au fost decimate aproape complet;
5. Artistul...a redebutat...;
6. S-a jucat cu mingii;
7. Noul fotbalist este foarte indemanatec;
8. Arborii doborati vor fi replantati;
9. Echipa a iesit dupa teren;
10. Unele constructii sfideaza kitsch-ul;
11. Investitura cabinetului;
12. Din cauza acestei legi lucrurile s-au imbunatatit;
13. Aspectele referitor la problema.

Desigur ca sunt doar cateva exemple. Unele poate chiar minore. Intrebarea ramane totusi. Este bine sa ne preocupam de ele. Lasam aceasta doar pe baza celor cu obligatii in acest domeniu. Ce solutie adoptam daca stiind ca folosind o varianta de exprimare corecta riscam sa fim ridiculizati. Va incumetati ca intr-o discutie sa spuneti "majoritatea celor de fata gandeste"? Sau va imaginati cum veti fi catalogati daca intr-o conversatie pe mess o sa va straduiti sa scrieti cat de cat corect?
Ati mai remarcat probabil, ca desi am folosit generic termenul de media, "perlele" apartin in egala masura jurnalistilor, politicienilor, guvernantilor, etc.

Sa nu credeti ca eu nu gresesc. Desigur, uneori omit prepozitii, pozitionez gresit virgula, etc. De asemenea am ezitari in folosirea sau nu a cratimei in raport cu ultimele precizari ale Academiei. La fel, nu am reusit sa ma edific in raport cu scrierea cu "î" din "a". Adica in toponimie si onomastica ce regula (sau exceptie) este valabila? Scriu Cîmpulung, sau Câmpulung? Aceeasi problema in legatura cu cuvintele compuse. Fiindca nu toate cuvintele care par sau suna ca fiind compuse sunt si in realitate asa. In fine, nefiind specialist nu poti fi la zi cu toate "updatarile". Va dau un exemplu. Cand in limbajul nostru a aparut substantivul "mass-media", a aparut si precizarea ca este de genul neutru, numarul plural si inflexibil. Documentandu-ma nitel azi, am constatat ca in conformitate cu DEX, nu mai este inflexibil. Are si dativ si genitiv. Ba mai mult, are si un gen in plus. Este acceptat si ca avand genul feminin.
Poate ca eu, ca si cei mai multi dintre voi,voi am o oarecare scuza. Aceea ca nu sunt specialist. Ce fac insa cei calificati in acest domeniu?

Si fiindca am gresit, gresesc, si voi gresi in continuare, astept replicile voastre.

READER'S (IN)DIGEST

Recent a fost o dezbatere destul de incinsa in media despre un sondaj publicat de revista. Reader's Digest. Deoarece am mai multe aspecte neelucidate privind acest instrument, (sondajul de opinie) m-am aplecat cu mai multa atentie asupra celui realizat de publicatia mentionata. Din dorinta sincera de a dezbate unele aspecte, va comunic cateva impresii formate, si din aceasta ultima lectura, dar si cu alte prilejuri. Intai despre acest ultim sondaj. Una din intrebari cerea celor intevievati, printre altele, sa nominalizeze persoanalitatea in care au cea mai mare incredere. Pentru cine nu stie, pe locul intai s-a situat Nadia Comaneci, marea noastra sportiva. Fara ai desconsidera meritele, cele facute de ea pentru Romania si pentru omenire, sunt totusi nedumerit: ce au "masurat" exact romanii? Notorietatea, popularitatea, talentul si vointa, sau increderea? Eu cred ca acest parametru se poate aprecia doar intr-o relatie individuala. Iar cei mai multi am vazut-o doar la televizor, sau in publicatii. Desigur, daca ar fi indeplinit o functie importanta, la niveluri de decizie, am fi avut alte puncte de reper. Ma opresc aici cu acest aspect.
Un alt capitol se refera la cea mai apreciata profesie (meserie). Pe locul intai, foarte onorant, sau situat pompierii. Pai cred ca si aici s-a apreciat s-a apreciat in special vizibilitatea. De ce nu ar fi la fel de apreciati salvatorii mineri, sau cei montani? In acest top intra si o profesie, foarte onoranta de altfel, cea de croitor. V-ati pus intrebarea cati dintre noi mai apelam sistematic la acesti profesionisti. Si atunci cred ca rezultatele sunt departe de realitate.
Acum cateva probleme generale si despre alte actiuni de acest gen. Nu pun la indoiala aparatul matematic al acestui instrument. Dar cred ca relatia dintre cei care comanda un sondaj, (in situatia in care nu sunt chiar institutiile), operatorii de teren, media si beneficiari de media,este necorespunzatoare. Daca sondajele sunt comandate, real (sau doar presupus), ascund anumite interese. Mai departe, institutiile de sondaj devin simple executante. Iar media, neavand specialisti, reproduc niste informatii. Informatii generale, insuficient explicate sau argumentate. In fine, ajunse la ultimul element din lant, cetateanul, produc o bulibaseala si mai mare. Satisfactie cei carora rezultatele le vin in asteptare, insatisfactie intr-un alt segment, indiferenta intr-o masura semnificativa, si inca ceva. Probabil ca mai exista un mic grup. Cel format din "curiosi". Cei care vor sa descifreze amanuntele si nuantele. Sau sunt oarecum sceptici. Sa va dau si aici doua exemple. Luati oricare din sondajele publicate si faceti urmatoarea analiza La institutiile in care au cea mai mare incredere romanii. Daca adunati doar procentele obtinute de biserica si armata, treceti cu mult peste 100. Procedati la fel cu cei din topul politicienilor. O sa obtineti acelasi rezultat. Ati incercat sa vi le explicati? Poate o faceti acum.

Oricum, greu de "digerat" sondajele!

Povestea ibricului...rosu!

Sigur va intrebati cum de am ajuns la acest sentiment. E o poveste scurta si sper sa nu va plictiseasca.
In ultimul timp am remarcat diversificarea preocuparilor cercetatorilor de pretutindeni. Aspecte pe care le credeam sortite ignorantei eterne sunt aduse in actualitate. Exceleaza in acest domeniu, ghici ciuperca..britanicii, americanii, dar nici australienii, germanii, cei din Noua Zeelanda sau rusii nu stau mai prejos. Iata cateva din cele mai noi comunicari stiintifice ale acestora. Anul trecut specialistii din Noua Zeelanda au anuntat ca au produs ceapa care nu va mai deranja rimelul si fardul gospodinelor. Desigur ca trebuie apreciata
cum se cuvine nobila si generoasa lor preocupare. Mai este doar un mic impediment. Obtinerea in culturi obisnuite a acestei pretioase legume se poate realiza doar peste 20 de ani. Mare pacat!
Tot in 2008 britanicii au facut o descoperire uluitoare. Au determinat durata dragostei, a iubirii.
Da, ati auzit bine! Si miturile conform carora iubirea dureaza toata viata , pana la despartirea
fizica, sau si dupa, s-au spulberat! Ei bine, dragostea dureaza exact doi ani, doua luni si 25 de zile. Pacat ca si aici exista o discriminare. Unii dintre noi prind si un an...bisect!!? Dar sa revin la...ibric. Cercetatorii de la Harvard au facut recent o comunicare. Revolutionara. Concluzia formulata este urmatoarea. Un internaut care opereaza 2-3 cautari cu Google produce tot atat dioxid de carbon cat se produce prin fierberea unui ou intr-un ibric rosu. Se observa ca nu exista nicio precizare in afara de culoarea ibricului. Fiindca ar putea intra in discutie si alte aspecte. De pilda provenienta si marimea oului. Doar poate fi de prepelita, gasca , strut, etc., etc.! De asemenea nu au pomenit nimic despre procedeul de fierbere. Microunde? Aragaz? La foc de lemne sau de carbuni? Dar de ce nu la soare? Apoi despre modul de preparare. Oua tari, moi, semi? Curios sau nu, nici materialul din care e confectionat ibricul nu pare a fi implicat. Ca e din ceramica, aluminiu, alama sau otel inox, se pare ca nu are importanta. Deci, singura incriminata este culoarea ibricului! Apoi, plecand de la aceasta concluzie au mai avansat o ipoteza. Deoarece domeniul IT produce aceeasi poluare ca si aviatia, se va reduce considerabil, pana la disparitie. Si probabil atunci avioanele vor fi dirijate de...pilotine!

Iata de ce am aruncat astazi ibricul! Pe cel rosu!

Circul... EUROVISION!

Tocmai aveam o anumita ingrijorare. Cum ca Ordonanta 230, criza energetica, si revenirea "vulpii" in randul secretarilor de stat, vor eclipsa complet toate celelalte evenimente. M-am inselat insa. O "interesanta" discutie intre doi moderatori de radio m-a adus in realitate. Un subiect foarte interesant. Competitia interna pentru Eurovision. Astfel, mi-au fost reamintite beneficiile si importanta acestei competitii. Eforturile, flexibilitatea si profesionalismul EBU. Consecintele benefice asupra solistilor romani si "succesurile" acestora la aceasta olimpiada.

Am aflat amanunte si despre activitatea plina de responsabilitati si stresanta a juriului. Cum au reusit componentii acestuia, ca la o prima intrunire, si dintr-o singura privire, sa stabileasca cele 24 de piese (din peste 200) care vor concura in etapa urmatoare. Si cum devine chestia cu plagiatul. Ca luand in calcul gamele majore si minore, notele, bemolii, diezii, tonurile, ritmurile, masurile, etc., etc., probabilitatea ca un roman sa semene leit cu un chinez, sau eu sa castig la sase din 49, este mai mare decat aceea ca unele acorduri sau fragmente din piese sa fi fost copiate. Au omis dupa parerea mea un aspect, dar sunt oameni si ei. Nu le pot cuprinde pe toate. Asa ca nu au pomenit nimic de numarul motoarelor de cautare pe internet. Dar, oricm m-am linistit. Si am mai aflat ceva. Foarte interesant. Nu vreau sa fiu egoist si va spun si voua, cei care ati ratat aceasta dezbatere. Ceva despre bolile si riscurile profesionale ale interpretilor. Mai ales ale tinerelor interprete. Care, pentru asi mentine forma si pentru promovarea pieselor, sustin concerte uneori intr-o tinuta foarte sumara pentru aceasta perioada. Iar graba si stresul le fac chiar sa uite de destinatia si utilitatea unora. Si asta doar pentru cateva mii de euro pe ora! Bineinteles a fost invocata si necesitatea recunostintei si ofrandelor pentru Calliope, Euterpe si Terpsichore.
Dar sa nu credeti ca dezbaterea a fost monotona si liniara. Au fost si puncte de vedere opuse. Astfel nu s-a putut trage o concluzie asupra caracterului festivalului. Daca este european sau regional. Daca este de creatie, sau de interpretare. Daca este doar un spectacol de televiziune. Nu stiu de ce nu s-a lansat si varianta circului. Poate ca aceasta trasatura este implicita si de ce sa discute o redundanta. Au fost avute in vedere si aspectele legate de vot. Multe si greu de elucidat. Am impartasit si eu nedumerirea lor. De ce romanii nu prea voteaza, sau nu ne voteaza altii. De ce se blocheaza caile telefonice, si multe alte aspecte la fel de fierbinti. De asemenea, dar cred ca nu intentionat, nu s-a pomenit nimic despre vesnicele scandaluri ante, intro si post eveniment. Doar fac parte din peisaj, de ceva timp.
Patruns de febra si importanta dezbaterii am indraznit si eu, cu timidate ce-i drept, sa-i intreb cati dintre castigatorii editiilor din ultimii 20 de ani, mai sunt difuzati macar la un nivel mediu? Nu au reusit sa-mi spuna. Voi stiti?!

Regret ca timpul avut la dispozitie nu le-a mai permis, asa cum promisesera, sa abordeze si aspectele legate de texte. De aceea imi permit eu sa spun cateva cuvinte. In primul rand remarc policalificarea din muzica romaneasca. Intelegand mersul lucrurilor (ei ar spune trendul), cei mai multi sunt si compozitori si sunetisti, si regizori si "poiati", etc. Si mai ales in domeniul poeziei dovedesc mult talent si creativitate. Texte subtile, cu maiestrite figuri de stil, ritm, rima si mai ales continut. Chiar as exemplifica, pemitandu-mi sa citez dintr-un reprezentant al acestora. "I-as bate cu mana mea!" Ca sa nu mai vorbim de cele intrate deja in clasicitate. "In garsoniera mea, Vara e cald ca-n Africa!". Ce viziune! O lume in doua cuvinte. Esenta si simplitate. Dar cat de emotionant! Puteti spune ca nu sunt trendy? Oare, daca prin absurd Eminescu ar mai trebui sa se nasca peste cateva zile ce ar face? Din fericire este nemuritor!
Sa inceapa circul! Prologul a avut loc! Ridicati cortina!!

PUTEREA URSULUI!!! SAU RUSIA, GAZELE SI EUROPENII!

Desigur titlul articolului poate fi considerat o metaforă. Sau poate că nu, in aceeasi masura. Cred ca multi dintre voi stiti, ca tradus in romaneste, numele presedintelui rus inseamna " a ursului sau a lu'ursu". Iar cel al premierului, printr-un usor joc de cuvinte, poate fi considerat similar cu Puti (in rusa putere, forta). Oare este intamplatoare aceasta asociere? Pot sa cred ca in privinta numelor da. Ceea ce ce este dincolo de aceasta metafora nu stiu. Si nu vreau sa ma transform intr-un analist politic sau economic parat. Ca aceea care isi atribuie reciproc aceasta calificare precum toamna gospodinele aplica etichetele pe borcanele cu zacusca, bulion, sau castraveti. Dar, ca traitor al acestei planete si al acestor vremuri am dreptul sa-mi pun anume intrebari si sa-mi exprim nedumeririle. Desigur nu voi da verdicte.
In primul rand am mari lacune in priceperea fenomenului denumit cu prioritate "criza". Spun cu prioritate sau majoritar, fiindca se mai vehiculeaza si notiunile de recesiune si stagnare. Unii dintre cei care folosesc termenul de criza spun ca ar avea aceeasi cauza ca si cea din '29-33. Adica supraproductia. O alta parte, care foloseste aceeasi terminologie gaseste alte cauze. Supracreditarea. Consumul exagerat bazat pe castiguri ipotetice sau reale, dar viitoare. Nu am auzit inca nimic despre varianta combinata. Eu presupun ca adevaratele cauze o sa le aflam post-factum. Dupa producerea efectelor. Si de aici urmeaza sarabanda analizelor, interpretarilor si lipsa absoluta a concluziilor. Si mai ales a solutiilor. Urmatorul pas, panica si deruta. Precum si speculatiile de tot felul.
La fel de amenintatoare, si cu efecte deja vizibile este criza gazelor. Nu stiu daca are la baza cauze obiective sau nu. Dar cred ca exprima in mare masura atitudinea Rusiei fata de celelalte puteri. Fostul urias imperiu nu mai vrea sa fie ignorat. Se simte amenintat de pierderea zonelor traditionale de influenta. Si atunci spune in vazul si auzul intregii lumi ca detine pe langa butonul rosu si manetele de la cea mai importanta vana de distributie a gazelor din lume. Restul lumii si Europa ce fac in acest timp? Seminarii internationale despre surse alternative, independenta energetica. Subiecte mereu in actualitate de la declansarea crizei petrolului din '70. Desigur, in ultimele zile au gasit o solutie mai practica si eficienta. Vor trimite echipe de specialisti in Rusia si Ucraina. Si ce misiune au acestia. Sa stea cu urechile lipite de conducte si sa constate daca fasaie gazul. Apoi, se vor intruni undeva si iar vor discuta despre Drumul matasii, South si North stream, rseursele energetice de la lacul rusesc, etc. Dovedind aceeasi preocupare majora, politicienii si guvernantii romani actioneaza si ei cu sarg. Elaboreaza noi concepte politico-economice, stabilesc termene de rezistenta la impact de genul 6,3,2,1... (luni). Taie la gramada drepturile unor pensionari. Care, cica pentru cei mai loviti de tranzitie nu ar fi morale. Pentru parlamentarii si guvernantii in aceeasi situatie dl boc spune ca sunt constitutionale. Acelasi personaj, aceleasi criterii legale de apreciere, alta balanta. Dar nu numai atat. Au actionat si in plan diplomatic. Si au obtinut un mare succes. Conducta cu distributie directa a gazelor naturale din Rusia, prin care o sa gestionam si aprovizionarea Ucrainei!!!
Este limpede ca ursii nu mai hiberneaza.

Fiindu-mi iertata ignoranta, si poate o anumita ingrijorare indraznesc sa avansez o ipoteza. Nu pot sa cred ca acest fenomen nu a fost anticipat. Si a fost lasat sa se produca. De ce? Fiindca oricum ar fi avut loc. Si poate cu efecte mult mai grave. Si tare ma tem ca actuala "ordine" mondiala a devenit desueta. Si trebuie renegociata. Cu ce costuri?

Rememorand evenimentele, am ajuns la concluzia ca la summit-ul OTAN de la Bucuresti, una dintre voci a fost mai putetnica si parca mai provocatoare. Sper sa fi fost doar sonorul aparatului pe +++.

Florile dalbe....Un colind...??!!

Mai suntem inca patrunsi (cred) de magia sarbatorilor, si in special de cea a nasterii Mantuitorului. Am ascultat, si poate am cantat cu totii minunate colinde, din toate zonele tarii. Care de care mai frumoase. Sigur, nu sunt etnograf si nici folclorist, dar am o mare pretuire pentru acestea. Si pentru tot ce inseamna traditie si creatie populara. Si mai cred cu cerbicie, ca notele si acordurile, oricit de maiestrite ar fi, daca nu sunt insotite de versuri pe masura, realizarile finale isi pierd din valoare. De aceea, doar ca fapt divers, va trimit la o colinda. Pe numele ei Florile dalbe.Frumoasa de altfel. Sigur o stiti. In esenta indeamna gazda sa dea un colacut colindatorilor. Asta deoarece "mamuca" nu a facut. Ba nu a avut sita deasa, ba covata a crapat, ba nu "s-o urnit" cuptorul. Si cand s-au rezolvat toate problemele a sosit deja Noul An. Oare ce sentiment vrea sa ne transmita acest colind? In afara de refrenul binecunoscut, prezent in multe alte colinde, nimic nu nu reda atmosfera magiei de la sarbatoarea Craciunului. Si nici macar traditiile sau obiceiurile legate de acest eveniment. La ce oare ne indeamna? Poate, ne povatuieste melodios si emotionant sa ne resemnam. Ce parere aveti?
Ce spuneti, nu e o alta varianta a Mesterului Manole?

Fantana cu...cantece!!

Nu stiu cat de potrivit este acest subiect la inceput de an. Dar, fiindca este de fapt un gand ramas nerostit de anul trecut, imi permit sa-l public.
Dupa cum stiti, spre sfarsitul anului 2008, cosilierii Primariei Generale nu au aprobat finantarea unui proiect. Proiect ce prevedea constructia unei fantani arteziene cantatoare. Desigur ar fi putut sa reprezinte o adevarata opera de arta. Dar nu aceasta ma preocupa. M-ar interesa sa aflu motivatia reala a respingerii acestei investitii. Oare ce au gandit consilierii? In ceea ce ma priveste, indiferent ce motive, rationamente, sau interese i-au determinat sa actioneze astfel, eu ii aprob. Cred sincer, ca un asemenea proiect este inoportun. Argumente am suficiente. Am sa ma limitez doar la cateva sublinieri. In primul rand este vorba despre eficienta acestui proiect. O sa argumentati probabil ca nu este necesar sa produca un beneficiu material, ci unul de imagine. As fi de acord daca am avea precedente si am fi intr-un moment favorabil. Nu as vrea sa va readuc in memorie alte proiecte, unele de-a dreptul fanteziste, uitate in sertare. Nici sumele de la buget cheltuite pentru promovarea imaginii "tarisoarei". Acum un an primaria Capitalei in colaborare cu media, lansa un proiect, o ancheta-sondaj, pentru a gasi o "mascota" (asa au denumit-o) reprezentativa pentru Bucuresti. Si iata ca la sfarsitul anului de curand raposat au aparut nu mai putin de trei. Cei mai multi Mosi, cel mai lung carnat, cel mai greu tort! Nu e minunat?
Dar sa revin la fantana. Pretul estimat al acesteia este de 8500000 de euro. Mult, putin? Eu spun ca este mult fiindca aceasta suma nu se va amortiza niciodata. Dimpotriva, ea va spori anual cu cheltuieli de intretinere, exploatare, etc. Desigur ca proiectul ar fi putut avea succes daca era insotit de masuri complementare. Sunt sigur ca le stiti. Aspectele privind transportul si circulatia, traseele, informatiile si ghidurile turistice s.a.
Un alt aspect, desi sunt multe altele, de ordin strict economic. Cu aceeasi suma s-ar putea construi un numar de 170 de apartamente, la un pret rezonabil, de 50000 de euro pe unitate construita. Sau o scoala, sau o unitate spitaliceasca. Oare la aceste aspecte s-au gandit consilierii? Am mari rezerve.
Oricat as dori sa inchei, nu pot fara a mai aduce in atentie unele aspecte. Primul. Va mai amintiti de ultramodernul si sofisticatul sistem de supraveghere, dirijare si fluidizare a circulatiei? Da, cel care trebuia pus in functiune in martie 2008. A fost inaugurat totusi in mijlocul verii. Toti au fost incantati, desi rezultatele nu puteau fi concludente. De ce? Foarte simplu. Majoritatea era plecata in concediu, iar turistii straini nu se buluceau la portile cetatii. Si a venit toamna bogata, si s-a constatat ca problemele sunt aceleasi. Oare era greu de anticipat ca daca modernizezi doar un element dintr-un sistem complex de fapt complici lucrurile? Ne aflam exact in situatia unui miriapod care are doar un picior valid si pe celelalte semi-paralizate. Oare specialistii nostri nu au cunostinte despre sisteme, teoria deservirii si a asteptarii?
Ultimul aspect. Cunoasteti sarabanda de dupa'90 privind organizarea si reorganizarea guvernului, schimbarea atributiilor si denumirii ministerelor, agentiilor, departamentelor, etc. (Chiar, oare ce atributii va avea componenta de "inovare" din actualul minister al Educatiei, cercetarii si inovarii?) Ei bine, am aflat ca numai pentru amintitul minister se vor cheltui 10 milioane de lei pentru "actualizare". Adica: HG, publicare in Monitorul oficial, frontispicii pe institutii, documente tipizate, stampile, parafe, sigilii, ecusoane, legitimatii, etc. Oare cate ministere si-au pastrat denumirea? Si daca mai urmeaza o reorganizare?
Putem spune fara sa gresim: Si aici este o parte din banii dumneavoastra.

P.S.: Cred totusi ca "specialistii" au in vedere teoria asteptarii. Adica a lui Sfantu' Asteapta! Iar politicienii si administatia pe cea a desevirii. Preferentiale!